La 29 (16) aprilie 1879 s-a născut Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pisculescu), scriitor și preot ortodox, profesor de teologie și membru al Academiei Române.
Gala Galaction, aromân de origine, s-a născut la 29 (16) aprilie 1879 în Dibești, județul Teleorman. Tatăl său era țăran, iar mama – fiică de preot. După cursul elementar urmat în satul natal şi la Roşiorii de Vede (1886-1890), învaţă la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, unde îl are coleg pe Ion Theodorescu (Tudor Arghezi). Pasionat de lectură, citeşte enorm, mai ales din literaturile română şi franceză, fiind cucerit de precursorii simboliştilor şi de proza artistică şi mistică. Scoate, împreună cu alţi colegi de liceu, revista „Zig-Zag”. Frecventează cenaclul lui Alexandru Macedonski.
Gala Galaction debutează în 1896, cu schiţa „Pe terasă” în revista „Adevărul ilustrat”, colaborând şi la „Liga ortodoxă”, iar cu versuri – la „Aurora” din Roşiori de Vede. În 1898 devine student al Facultăţii de Filosofie şi Litere, dar în anul următor trece la Facultatea de Teologie. Începute în capitală, studiile teologice vor fi continuate la Cernăuţi şi încununate cu un doctorat (1909). În aceşti ani Gala Galaction publică intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură şi artă română”, „Revista idealistă” şi „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi şi Vasile Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction.
Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).
Între anii 1928-1934, împreună cu Vasile Radu, Gala Galaction traduce Biblia în română din ebraică și greacă. Ea este publicată în 1938, când se împlineau 250 de ani de la apariţia Bibliei lui Şerban Cantacuzino. Textul sfânt este precedat de o substanţială „Prefaţă”, în care se arătă menirea Sfintei Scripturi „de a pătrunde ca o reţea de apă vie ogoarele inimii şi ale literaturii româneşti“.
Gala Galaction a desfășurat o remarcabilă activitate literar-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum. După 1944 este prezent în viața literară sau politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 – 1952.
Scriitorul și teologul Gala Galaction a întreprins călătorii în Țara Sfântă, Ungaria, Italia, Grecia și Egipt. În Israel, Primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea lui Gala Galaction, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă la grea încercare.
După o congestie cerebrală, Gala Galaction și-a petrecut ultimii ani de viață în pat. A decedat la 8 martie 1961, la București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com