Zilele acestea, Agenţia Ukrinform a inserat pe site-ul său o relatare despre satul Voloca de lângă Cernăuţi. În prezent această străveche vatră românească este cunoscută în lumea întreagă prin businessul cu rochii de mireasă. Propunem o expunere a corespondenţei semnate de Vitali Oliinyk.
Satul Voloca din Bucovina, situat în apropiere de frontiera cu România, în ultimele câteva decenii este slăvit prin renumitele rochii de mireasă, pe care le îmbracă mirese din întreaga lume. Însă, cu o sută de ani în urmă aici erau dezvoltate agricultura şi oieritul. Anul trecut la Muzeul etnografic regional a avut loc vernisajul „De la negru la alb” cu exponate din satul Voloca. Autorii expoziţiei au intenţionat să demonstreze printr-o istorie scurtă cum s-au schimbat sursele de venituri ale sătenilor – de la lucrarea pământului până la coaserea şi realizarea rochiilor de mireasă.
Împreună cu etnograful local, adjunctul primarului Comunei, Vasile Palamariuc, am trecut pe uliţele Volocii şi am stat de vorbă cu oamenii care mai ţin minte timpurile, când s-a născut tradiţia locală de confecţionare a costumelor naţionale.
La intrare în primărie este un stand cu distincţii, cupe, diplome. Potrivit profesorului local, Nicolae Mintencu, satul Voloca a fost atestat pentru prima dată în 1575. Denumirea satului provine de la cuvintele „Volohia”, „Vlahia” – astfel slavii numeau teritoriul populat de români. „Din acele ţinuturi s-au aşezat prin părţile acestea oamenii şi au început să lucreze pământul, să se ocupe cu oieritul. Din lână confecţionau bundițe, coseau cojoace etc. În satele noastre, la fel, coseau haine asemănătoare cu ale noastre, dar fără a le împodobi cu mărgele mici, fiindcă aceasta costa scump, iar sătenii noştri îşi puteau permite aşa ceva”, a accentuat domnul profesor.
Paralel cu agricultura, localnicii, de asemenea, confecţionau cununiţe pentru mirese. La început, aceste podoabe nu erau atât de populare, principalii clienţi fiind locuitorii din Voloca şi din câteva sate din împrejurimi, menţionează Vasile Palamariuc. Cu timpul, acest meşteşug a început să se dezvolte şi a crescut popularitatea costumelor locale. Drept imbold a servit şi migraţia. „Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea sătenii locali au început să plece în masă în Canada şi acolo s-au ocupat de coaserea îmbrăcămintei, de modelele care erau populare peste ocean. Există fotografii, unde sătenii noştri purtau haine americane. O parte din sătenii noştri s-au întors la baştină şi au început să folosească stilul de peste ocean de confecţionare a hainelor, elemente pentru îmbrăcămintea miresei. Totodată, au rămas şi tradiţiile de confecţionare a costumelor naţionale. Ce-i drept, la ele au apărut detalii, care nu erau caracteristice pentru portul din comunităţile vecine. Stofele erau ţesute în sat sau aduse din România. Emigranţii întorşi la baştină foloseau noi stiluri şi elemente la coaserea hainelor”, a explicat etnograful volocean.
Voloca este unul dintre cele mai bogate sate din Bucovina. Însă această bogăţie a fost adunată nu numai în rezultatul confecţionării şi realizării îmbrăcămintei. Primele sume mari de bani au fost aduse aici de emigranţii din Canada. Există mărturie că în anul 1913 pe teritoriul Volocii funcţiona „Raiffeisen Bank”. Prin ea cei plecaţi în Canada transferau bani la baştină. „A fost aşa un caz despre care ştie întregul sat. După moartea unei locuitoare s-au găsit câteva borcane de trei litri pline cu aur. Deci, oamenii noştri păstrau banii nu în ruble. De aceea, inflaţia din anii 90 nu a cauzat mari pierderi volocenilor, deoarece mulţi dintre ei aveau economii nu în bani, ci în aur. Astfel, Voloca a fost salvată de default care a urmat după destrămarea Uniunii Sovietice. Acesta a fost unul dintre momentele care a dat un imbold dezvoltării activităţii de întreprinzător”, explică Vasile Palamariuc.
După cele spuse de bătrânii satului, deja în anii 30 ai secolului trecut la Voloca a început confecţionarea podoabelor pentru mirese, panglicilor şi florilor. Iar după prăbuşirea Uniunii Sovietice satul Voloca era slăvit prin confecţionarea lumânărilor, care erau realizate în întregul spaţiu postsovietic. Apoi a început să înflorească industria de coasere a rochiilor de mireasă, care a transformat satul într-o adevărată capitală a rochiilor de mireasă.
Odată cu dezvoltarea antreprenoriatului, în Voloca a început construirea noilor case. Multe obiecte din trecut au devenit de prisos pe lângă casele mari şi frumoase. Unii voloceni s-au gândit că aceste mărturii ale trecutului nu trebuie să dispară. În ultimii douăzeci de ani gospodarul Ion Semeniuc, care are acum 87 de ani, se ocupă de colecţionarea obiectelor vechi. El, cetăţean de onoare al Comunităţii Teritorial Unite Voloca, a transformat casa sa într-un adevărat muzeu. O bună parte din exponatele adunate de Ion Semeniuc se păstrează în muzeul satului.
Din anul 2014, când a început războiul cu Rusia, businessul cu rochiile de mireasă din Voloca a suferit mari pierderi, doar întreprinzătorii locali erau orientaţi spre piaţa de desfacere din Rusia. O parte dintre locuitorii satului s-au orientat foarte repede în situaţia creată şi au plecat la câştig în Anglia şi Italia. Alţii valorifică piaţa europeană, realizând rochii de mireasă prin reţeaua Internet. În Voloca se crede că noul val de emigrare va da un imbold dezvoltării satului. Paralel se face totul ca oamenii să nu-şi uite tradiţiile. În aceasta îşi aduce aportul muzeul satului deschis nu demult.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com