Povaţa de înţelepciune către fiu este o temă foarte veche şi veşnică, ea îmbogăţind literatura popoarelor lumii cu opere de înaltă expresie artistică şi cu profundă rezonanţă spirituală. Este o temă pe care o găsim şi în Sfânta Scriptură. Pildele lui Solomon sunt adresate fiului său. Înţeleptul Solomon lasă „învăţătura înţelepciunii” urmaşului său, afirmând că „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea; El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este scut pentru cei ce umblă pe calea desăvârşirii” (Pilde, 2, 6-7).
Această temă capătă o expresie şi mai emoţională prin manifestarea dragostei materne. Astfel în literatura popoarelor au apărut cântecele de leagăn. Autorul unui asemenea cântec de dragoste şi înţelepciune este poetul ucrainean-martir, Vasyl Symonenko. Poemul lui „Lebedele maternităţii” a devenit cântec, purtând denumirea „Vei creşte, fiule…”, interpretat de cele mai vestite artiste ale Ucrainei. El face parte din topul primelor o sută de cântece ucrainene din secolul al XX-lea.
Poezia lui Vasyl Symonenko „Lebedele maternităţii” a fost tradusă în limba română de către ziaristul bucovinean, Ilie Gavanos, şi publicată într-o antologie, editată la Chişinău. Regretatul nostru coleg de breaslă, originar din Hruşăuţi, şi-a început calea în jurnalistică la ziarul raional din Hliboca, şi-a continuat-o câteva decenii la „Zorile Bucovinei”, ca apoi s-o încheie la „Concordia”. În anii 70-80, ca şi alţi colaboratori ai „Zorilor Bucovinei”, a fost pasionat de traducerea artistică. Una din realizările sale este transpunerea în sonuri româneşti a acestei frumoase poezii de Vasyl Symonenko. Ilie Gavanos a numit-o „Cântec de leagăn”.
CÂNTEC DE LEAGĂN
Flutură din ceaţă lebedele roze,
Noaptea toarnă-n iazuri stelele-mimoze.
Cu ochi gri, de mamă, basmele măiestre,
Saltă din călcâie, dând pe la ferestre.
Fugiţi, voi, necazuri, nu-mi călcaţi pridvorul,
Nu-i de voi, când somnu-mi leagănă feciorul.
Treceţi pe deasupra-i, păsări-cosânzene,
Stele, voi, veniţi-i fiului sub gene…
Se porni să strige, somnoroşi, cucoşii,
Pe pereţi jucară lebedele roşii,
Pene moi şi roze – floare de ţintaur –
Gâdiliră visul stelelor de aur.
Creşte-vei, băiete, mare şi cuminte,
Îţi vor fi tovarăş grijile-adormite.
În amurguri bete, zâne sprâncenate
Vor voi să fie gingaş sărutate.
La mijloc de vară, în livezi alese,
Pierde-vor flăcăii mândrele mirese.
Caută-ţi prieteni, soaţă preacurată,
Nu-ţi alege altă părintească vatră.
Mulţi îţi sunt prieteni – voinici de samă –
Una-ţi este, însă, una-i buna mamă.
Pe cărări cotite când vei bate cale,
Ochii ei urmate-vor, casa ta din vale.
De va face viaţa să ţi-o ia străinii,
Vor veni în preajmă plopii Ucrainei,
Îţi vor sta deasupra, cu al frunzei tremur,
Vor vărsa în suflet dureros cutremur.
Ţine minte, fiule, fără poticneală:
Una-ţi este, una, ţara ta natală.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com