La data de 1 ianuarie 1432 a murit domnul Alexandru cel Bun al Moldovei, după o domnie de 32 de ani, domnie ce a fost caracterizată de stabilitate şi prosperitate economică, ceea ce a făcut din Moldova un puternic stat în această parte a Europei.
Dintre toți cei care în jurul anului 1400 râvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului român, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman, fostul domn. Fericită a fost domnia lui. A durat mult, condiție indispensabilă pentru propășirea instituțiilor, a mărit temelia statului, l-a apărat când a trebuit, a organizat temeinic viața economică, a dat atenție celei bisericești, a căutat să păstreze liniște și pace, lucru rar într-o epocă de necontenite războaie și năvăliri. A fost o domnie cum puține au mai fost în zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rămas în istorie cu numele „cel Bun”.
Data suirii pe tron a lui Alexandru nu poate fi stabilită cu exactitate. Primul act al său datează din 29 iunie 1400. Sub raport teritorial, Alexandru a stăpânit de la Ceremuș (afluent al Prutului, azi în Ucraina) la limanul Nistrului și de la Milcov la Hotin. Încă de la începutul domniei posedă Cetatea Albă, iar după moartea lui Mircea, și Chilia.
Ca și înaintașii săi, a păstrat relații bune cu Polonia. În 1402 încheie un tratat cu Vladislav Jagello, recunoscându-i suzeranitatea. Acest tratat a fost reînoit de mai multe ori, ultima dată în 1411.
Ca urmare a tratatului din 1402, Alexandru își va trimite trupele în ajutorul polonezilor.
Nu tot așa leal s-a purat regele Poloniei. Vladislav Jagello încheie la Lublau, pe 15 martie 1422 un tratat cu regele Ungariei. Într-un articol secret se prevedea că dacă Alexandru nu îi ajută pe maghiari împotriva turcilor, urma să fie detronat iar Moldova să fie dezmembrată: estul și nordul cu Iași și Cetatea Albă să intre în componența Poloniei iar vestul și sudul, cu Bârlad și Chilia să fie ale Ungariei. Acest articol secret nu va fi cunoscut de Alexandru decât spre sfârșitul domniei, în 1431, când va rupe relațiile cu polonezii.
Relațiile cu ungurii au fost mai rezervate, dar nu s-a ajuns la conflict. Spre sfârșitul domniei, când rupe reațiile cu Polonia, chiar se apropie de maghiari. Cu Mircea, domnul Munteniei, a avut cele mai bune relații după cum am văzut.
Și în domeniul economic Alexandru a fost un conducător priceput. Dă negustorilor din Liov și ținuturile învecinate un privilegiu în 1408, stabilindu-le tarife vamale preferențiale. Taxele se luau și la hotar, dar și în unele târguri din interior. Mai dă privilegii brașovenilor și bistrițenilor. Prin aceste acte se impulsionează viața economică. Șiruri lungi de mărfuri de export sau import străbăteau drumurile: turme de oi, cirezi de vite, tamazlâcuri de cai. Veniturile vistieriei erau mari, circulația monetară intensă.
În domeniul bisericesc domnitorul pune capăt conflictului cu patriarhia din Constantinopol, început pe vremea lui Roman I. La 1401 Iosif este recunoscut mitropolit al Moldovei. De acum datează mitropolia Moldovei. Organizarea se desăvârșește prin înființarea episcopiilor de la Rădăuți, pentru partea de miazănoapte a Moldovei, și la Roman pentru miazăzi. Alexandru este ctitorul a două vechi și frumoase mănăstiri, Bistrița și Moldovița. Pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în Moldova activează călugărul Grigore Țamblac. Acesta era un bulgar din Târnovo. În 1401 este trimis de Patriarhia din Constantinopol pentru a pune capăt conflictului bisericesc și după ce își termină misiunea rămâne în Moldova. Domnul îl face stareț al Neamțului și „prezviter al marii biserici al Moldovlahiei”. La Suceava, Țamblac ține în slavonă – limba oficială a țării – 21 de predici. Este autorul hagiografiei (biografiei) „Viața Sfântului Ioan cel Nou” (negustor martirizat de tătari pe la 1300, fiindcă nu dorea trecerea la Islam). După ceva vreme, Țamblac se duce în Lituania și este ales chiar mitropolit la Kievului.
Alexandru cel Bun a murit chiar în prima zi a anului 1432, în urma unui atac de cord și a fost înmormântat la Mănăstirea Bistriţa, una dintre ctitoriile sale, alături de soţia sa, Ana. A avut mai mulți fii, care s-au luptat ani de-a rândul pentru tron. Nu s-au dat îndărăt nici la cele mai grozave crime. Țara, care înflorise sub lunga domnie a lui Alexandru, va decădea în timpul nevrednicilor săi fii. Doar peste un sfert de veac va fi restabilită ordinea, prin Ștefan cel Mare.
În unul din hrisoavele, semnate în cancelaria lui Alexandru cel Bun la 4 octombrie 1408, a fost atestat pentru prima dată oraşul Cernăuţi. În centrul oraşului este o stradă care îi poartă numele. Îi poartă numele și Liceul nr. 6 cu limba română de predare. Societățile național-culturale românești din regiune au abordat chestiunea ridicării la Cernăuți a bustului lui Alexandru cel Bun. La fel intenționează să procedeze și locuitorii satului Oprișeni, localitate care, de asemenea, a fost atestată documentar pentru prima dată în hrisoavele vestitului domn al Moldovei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com