La 27 februarie 1711 s-a născut Constantin Mavrocordat, domnitor al Țării Românești și al Moldovei. Constantin Mavrocordat a rămas în istoria Moldovei drept un mare om politic, bun diplomat, mare reformator şi promotor al culturii moderne. Constantin Mavrocordat deține un record neegalat: a fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei.
Constantin Mavrocordat, născut la Constantinopol, a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat. A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.
Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova. În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână. Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn. În 1735, la un an de la apariția primei loji masonice autohtone, Constantin Mavrocordat fondează la Iași Loja Moldova.
Toată viața sa de domnitor Constantin Mavrocordat a dorit să îmbunătățească starea supușilor. S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A dispus să se tipărească și cărți bisericești în românește. A cerut de la egumenii mănăstirilor de ţară să prezinte dări de seamă anuale referitoare la activitatea lor gospodărească. De asemenea, a fost emisă o dispoziţie privind alegerea pe viaţă a egumenilor numai din rândurile călugărilor autohtoni. Pentru a spori sursele de venit ale Academiei Domneşti din Iaşi, a trecut întreţinerea ei pe seama vistieriei. Cronicarul Ion Neculce scria că acest domn „Mai socotit-au… pentru şcoli de învăţătură… şi au dat ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi aducă copiii la învăţătură la şcoală, ca să-şi înveţe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi în pământul nostru al Moldovei, precum sânt şi prin alte ţări”. Pentru a avea oameni cărturari la curte, Constantin Mavrocordat a trimis 15 fii de boieri pe trei ani la Veneţia. Din porunca domnului este tipărită prima colecţie de documente istorice din Moldova (Ocolnica). Domnul i-a cerut lui Ion Neculce să întocmească un tratat despre istoria fiscalităţii, pe care bătrânul cronicar n-a reuşit să-l realizeze.
În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat se retrage de la Iași la Galați. La 1 decembrie este prins de ruși la Mănăstirea Sfânta Precista unde zăcea bolnav. În urma unor discuții aprinse este rănit la cap cu sabia de un ofițer rus. În timpul întoarcerii la Iași, rana cangrenează, iar domnul moare pe 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu toată pompa cuvenită.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com