La 29 februarie 1936 s-a născut scriitorul Marin Sorescu. Deși, în acte, data nașterii este 19 februarie, familia poetului susține că ziua de naștere este 29 februarie 1936. Marin Sorescu (1936-1996) a fost poet, dramaturg și eseist, membru titular al Academiei Române din 1992. Marin Sorescu a avut un rol extrem de important în literatura română. Prin intermediul poeziilor sale, poetul a explorat o gamă largă de teme, de la iubire și moarte până la condiția umană și absurdul existenței. Stilul său unic, combinat cu o abordare profund filosofică și uneori ironică, l-a făcut să fie considerat unul dintre marii poeți ai României.
Marin Sorescu s-a născut pe 29 februarie 1936, în satul Bulzești, județul Dolj. A fost al treilea copil al unei familii sărace și a crescut într-o atmosferă rurală. Deși a copilărit într-un mediu modest, Sorescu a reușit să-și dezvolte pasiunea pentru literatură și să se impună ca unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa — SUA.
Marin Sorescu și-a început activitatea literară în anii ’60, când a publicat primele sale poezii în reviste și antologii literare. Debutul său în literatură a avut loc în 1964, odată cu apariția volumului de poezii intitulat „Singur printre poeți”. Acest volum a fost primit cu entuziasm de critici și i-a adus lui Sorescu recunoaștere și apreciere în rândul cititorilor.
De-a lungul activității sale literare, Marin Sorescu a publicat numeroase volume de poezii, precum „Călătoria”, „Degete mici” și „Dragoste”, care au fost bine primite de public și de critici. Poeziile sale se remarcă prin imagini puternice și expresive, prin jocul cuvintelor și prin abordarea temelor profunde și universale. Într-un poem precum „Shakespeare”, ușor citabil și memorabil, Sorescu reușește să înnoiască poezia, să o aducă la statutul înalt pe care îl avea în perioada interbelică. După ce literatura fusese puternic politizată și prelucrată ideologic în deceniul al șaselea al secolului trecut, anii ’60 reprezintă o renaștere literară, iar această renaștere i se datorează și lui Sorescu. În poeziile sale abundă personalitățile. El citează, parafrazează, se folosește de intertextualitate, glumește, uneori chiar filosofează, chiar și atunci când tonul este ludic, copilăresc. Trecerea timpului încă păstrează vie lirica de început a poetului, în ciuda faptului că opera sa este îndelung citată și recitată la diverse manifestări școlare, serbări etc.
În anii ’70, Sorescu începe explorarea tărâmului liricii erotice, iar poeziile lui din această perioadă abundă de intimitate, de scene de cuplu pe care poetul mai mult pare că le discută decât le trăiește.
Personalitatea lui Marin Sorescu a fost una complexă și fascinantă. El era cunoscut pentru umorul său inteligent și pentru abordarea ironică a realității. Poetul a fost mereu în căutarea adevărului și a sensului vieții, iar această căutare se reflectă în operele sale. Marin Sorescu a fost un artist autentic, care a reușit să transmită emoție și să provoace gândirea prin intermediul poeziilor și pieselor sale de teatru. Prin intermediul teatrului, Sorescu a reușit să exploreze și să critice subtil realitățile contemporane, captând esența umanității într-o manieră unică.
Marin Sorescu a fost un poet contemporan cu o viziune unică asupra lumii, care a avut un rol semnificativ în literatura română și teatru. Prin intermediul poeziilor sale, a reușit să exploreze teme profunde și universale, captând atenția cititorilor și criticii. Personalitatea sa complexă și abordarea filosofică și ironică l-au făcut să fie recunoscut ca unul dintre marii poeți ai României. Marin Sorescu a lăsat în urmă un moștenire literară valoroasă, care continuă să inspire și să impresioneze.
Marin Sorescu s-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în România și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 — 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com