În ziua de 8 mai 1852 a avut loc premiera comediei „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista „Bucovina” mai multe poezii populare. Începe sa lucreze la ciclul Chirițelor cu „Chiriţa în Iaşi”. Aceasta va fi urmată de „Chirița în provincie” (1852), „Chirița în voiagiu” (1864) și „Chirița în balon” (1874). Coana Chirița, pe numele ei de scenă Chirița Bârzoi, este personajul principal și eponim al unei serii de comedii scrise de Vasile Alecsandri. În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător.
Chirița este un personaj de teatru popular, ridicol la modul sublim, construit pe baza contradicției dintre esență și aparență, dintre aspirație și realitate. Îndrăgită de public pentru vorbirea ei directă, pentru felul ei de a fi ridicolă și admirabilă în același timp, ea este demnă de râs și de plâns, totodată. Condamnată de autor și de vremuri la eșec, ea este sancționată cu asprime pentru ridicolul aspirațiilor și acțiunilor sale, pentru credulitatea, lipsa de măsură și nevoia ei de parvenire. Scrierile alecsandriene s-au bucurat de aprecierea criticii literare, care îi atribuie scriitorului, pe merit, diverse calificative: pionier, deschizător de drumuri, fruntaş al generaţiei paşoptiste. „Conştient de talentul său şi de capacitatea de creaţie, el scrie cu sinceritate faţă de un înalt ideal, propriu generaţiei sale, acela de propăşire a neamului şi de orientare a culturii române spre forme proprii, autentice, specifice”. Cel mai mare spaţiu în activitatea scriitorului îl ocupă dramaturgia. Alecsandri a scris peste 50 de piese de teatru. Comediile sale au ca temă critica moravurilor societăţii, subiectul este comic şi critică micii boieri rurali care îşi dau aere de nobili. Chiriţa, concepută de scriitor, e o cucoană, o burgheză cu dor de parvenire, dar şi o inteligentă, o bonjuristă. Ea este omul contrastelor, trecând uşor de la o situaţie la alta sau de la stare sufletească explozivă la una plină de calm. Eroii comediei lui Alecsandri sunt niste snobi, parveniţi care vor să pară astfel decât sunt. Însuşi Alecsandri a afirmat: ,,Fiindcă noi nu posedăm libertatea tribunei, nici arma zilnică a jurnalismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele şi a ridicolelor societăţii noastre”.
Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această înnoire a situat societatea românească în fața pericolului de pierdere a identității, din cauza tendinței de a imita cultura occidentală și de a neglija tezaurul cultural național. Ciclul Chirițelor reprezintă o formă de manifestare împotriva împrumuturilor fără fond.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com