Veşnică îngrijorare
În colecţia de ziare îngălbenite de vreme, tipărite cu mai bine de un secol în urmă la Cernăuţi, mi-a atras atenţia articolul cu titlul evidenţiat mai sus. El a fost publicat în ziarul „Viitorul”, foaie clericală independentă, în numărul din 15/28 februarie 1905. Tema abordată de autor pare a fi una veşnică. Rândurile înşirate în coloanele publicaţiei cernăuţene, cu semnificativa denumire „Viitorul”, sunt actuale şi astăzi, de parcă au fost scrise numai ce.
„Să privim numai la sate, şi ce vom vedea? …Obiceiurile cele bune, la care ţineau cu atâta sfinţenie părinţii noştri, nouă ni se par obiceiuri proaste,… chiar şi portul ni l-am lăsat – în multe locuri chiar şi limba ne-o împestriţăm de nu mai seamănă a fagure de miere, cum era odată, când ieşea de pe buzele părinţilor noştri…
Aceste toate sunt lucruri triste, dar adevărate… Demoralizare şi răutate la tot pasul. Pe zi ce merge se răresc oamenii cu bună purtare, oamenii morali şi religioşi; oamenii muncitori şi cruţători, oamenii pe care să te poţi răzima în bine şi în rău… Şi răul se lăţeşte, şi binele se împuţinează.
Datori suntem înaintea lui Dumnezeu sfântul ca noi, cei ce ne simţim tari, să ajutăm celor slabi să se ridice din noroiul în care s-au cufundat, să-i luăm în mijlocul nostru şi să veghem, să nu se mai poticnească.
Dar de unde a venit şi vine demoralizarea aceasta, răul acesta pe poporul nostru, care e cauza lui? Mai întâi de toate trebuie să convingem poporul că moravurile aduse de străini nu sunt bune, ci sunt păgubitoare şi deci să se întoarcă cât mai degrabă la moravurile cele bune ale părinţilor noştri.
Ca să nu ajungă poporul nostru la această stare, trebuie să-l ferim chiar de la leagăn şi până intră în sânul pământului. Pentru aceea a dat Dumnezeu pruncului părinţi, copilului – învăţător şi omului – preot; aceşti trei au de apărat toate păturile poporului de pierire; acestor trei e încredinţat sufletul poporului şi inima lui; aceşti trei au să fie trezi pururi întru împlinirea chemării date lor de Cel de Sus. Armele lor sunt învăţătura şi exemplul (pilda)”.
A trecut mai bine de un secol, dar poporul nostru – comunitatea românească din ţinutul bucovinean – în pofida grelelor încercări, impuse de un regim totalitar, care a durat aici cinci decenii, şi-a păstrat, totuşi, tradiţiile şi morala creştină, despre care vorbeşte cu îngrijorare autorul articolului din ziarul „Viitorul”. El vorbeşte şi pentru generaţia tânără de astăzi. Or, problema păstrării sufletului curat este principala în codul moral pentru toate generaţiile din toate timpurile.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
