A păşit pragul veşniciei fosta profesoară de matematică la Şcoala din Berestea, în prezent Gimnaziu, Viorica Steţ. Ea şi-a început activitatea pedagogică pe la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut şi a lucrat în şcoală până la apusul acelui veac. Ieşise la pensie, iar după o scurtă perioadă de timp, din cauza lipsei de profesor de matematică, a fost chemată la şcoală şi a muncit la fel de sârguincios, cum îi era propriu.
Şcoala din Berestea e mică, precum mic e şi satul. Dar din contingentul de elevi profesoara Viorica Steţ întotdeauna îi observa pe cei care dădeau dovadă de o gândire mai ageră şi cărora le plăcea lumea strictă şi interesantă a cifrelor. Acum marii savanţi ai lumii afirmă că există modelul matematic al Universului. Acestea sunt materii înalte, dar şi la o simplă lecţie de matematică, predată de Viorica Steţ, puteai simţi armonia cifrelor.
În ultima convorbire cu fosta mea profesoară de matematică, ea mi s-a destăinuit că visele o duc mereu la şcoală, în mijlocul discipolilor săi de cândva. Chiar dacă din generaţiile de elevi, pe care i-a instruit şi educat Viorica Steţ, puţini au îmbrăţişat profesii înrudite cu matematica, succesul profesoarei de matematică constă în aceea că mai mulţi au devenit pedagogi, inclusiv fiica ei mai mare, Stela. De rând cu formulele, ecuaţiile cu mai multe necunoscute, teoremele, ea i-a învăţat pe copiii satului să preţuiască omenia. Or, omenia poate fi ridicată la o putere foarte mare. Ea este cea mai importantă axiomă a vieţii.
Ne-a întristat până în adâncul sufletului vestea despre plecarea pe drumul neîntoarcerii a fostei noastre profesoare şi pedagog cu har deosebit, Viorica Steţ. Cale lină spre ceruri…
Vasile CARLAŞCIUC,
absolvent al Şcolii din Berestea
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com