Interviu cu starostele satului Dinăuți, Radu ȘTEFLIUC
Înainte de a fi numit primar, apoi staroste de Dinăuți, Radu Ștefliuc a contribuit la repararea morii de vânt de la marginea satului. Acest exponent al vremurilor mai vechi a devenit un simbol al Dinăuțiului, folosit în prezent și ca loc de pornire a „caravanei” de ajutor umanitar spre linia frontului din estul țării. „Caravană” înseamnă unul sau două microbuze încărcate cu ajutor umanitar pentru apărătorii noștri. Șoferii lor primesc lângă moara de vânt binecuvântarea duhovnicului satului, se fotografiază pe fondalul ei cu bicolorul ucrainean și pornesc la drum. Ceremonia se repetă lună de lună, or, dinăuțenii nu uită că trăim pe vremuri de război, că ostașii ucraineni, printre care sunt și consăteni de-ai lor, acolo, pe linia de rezistență, au nevoie și de o armă la fel de puternică – susținerea întregului popor. Lozinca de cândva – totul pentru front, totul pentru victorie – este actuală și în prezent, în acest moment crucial, de grea încercare.
– Domnule Radu, Dumneavoastră, în calitate de staroste, nu numai că organizați aceste loturi de ajutoare umanitare, dar și duceți cronica lor în rețelele de socializare.
– Se spune că dacă faci bine, nu trebuie să afișezi acest lucru. În orice caz, așa ne învață morala creștină. Locuitorii din Dinăuți, chiar din prima lună a invaziei la scară largă, ajută frontul prin colectarea și expedierea ajutorului umanitar. Este o datorie, un îndemn pornit din inimă, o faptă creștinească și la început m-am condus după principiul „taci și faci”. Cu bunăvoința, cu facerea de bine nu se speculă. Ceea ce faci din inimă e plăcut lui Dumnezeu. Apoi, după câteva luni, am înțeles că despre faptele noastre bune lumea trebuie să știe – nu pentru a ne lăuda, ci pentru a ne urma exemplul. Deoarece am contul meu pe Facebook, am devenit și „cronicar” al acestor evenimente.
– Citind postările Dumneavoastră, am înțeles că Vă bucurați de o susținere mare din partea consătenilor.
– Există această susținere. Războiul ne-a unit și mai mult. Mai mulți dinăuțeni, care lucrează peste hotare, fac permanent donații de bani, am cumpărat și am expediat pe front automobile și, practic, în fiecare lună organizăm ajutoare umanitare. Oamenii aduc produse alimentare, avem gospodari care gătesc special pentru militarii noștri bucate din carne, diferite conserve, iar bucătăresele coc „pâinea cea de acasă” și toate acestea sunt foarte prețuite de cei care stau în tranșee, de persoanele civile, care nu și-au părăsit casele din preajma frontului. Unii propun fructe, alții – bani, lucruri de prima necesitate și așa se formează lotul de ajutor umanitar.
– Dumneavoastră, domnule Radu, nu uitați să-i numiți de fiecare dată pe consătenii care au contribuit la expedierea ajutorului umanitar.
– Aici nu contează ponderea donației făcute, căci ea a fost făcută din inimă, cu gând bun și cu speranță că va sosi cât mai repede pacea. Ni se adresează și oameni din alte localități ale Comunității Teritoriale Noua Suliță, din comunitățile Boian, Mahala, Cernăuți să primim și să trimitem pe front ajutor umanitar și din partea lor.
– Și de fiecare dată la volanul microbuzului cu ajutor umanitar se așază Vladislav Dântu…
– Vlad e născut în satul vecin Mălinești. S-a căsătorit la Dinăuți și aici, cum s-ar spune, și-a făurit „casă de piatră”. Dinăuțenii l-au ales deputat în Consiliul Orășenesc Noua Suliță. Este un om serios, responsabil, cu experiență de viață și ferm. De aceea i-am și încredințat misiunea de a transporta ajutoarele umanitare pe front. Nu este o călătorie ușoară, dar Vlad Dântu știe să înfrunte greutățile, este așteptat și respectat de ostașii de pe front. Ei au nevoie și de un cuvânt bun și cald, de vești plăcute de la baștină, prețuite foarte mult acolo, unde se duc lupte înverșunate. De cele mai multe ori Vlad Dântu pleacă în misiunea sa umanitară împreună cu un alt șofer experimentat, Serghei Niaicu din Boian.
– Anul trecut Vladislav Dântu și Serghei Niaicu, împreună cu alți voluntari, au fost menționați de Administrația Militară Regională Cernăuți.
– Cred că cea mai mare mențiune pentru ei este felul cum sunt așteptați și primiți de apărătorii noștri de pe front. Ei le asigură legătura cu baștina și cu cei dragi. Cum am spus mai sus, cuvântul de acasă mult prețuiește.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com