Cale spinoasă spre Dumnezeu
Una din podoabele arhitectonice ale Cernăuţiului, construite în perioada interbelică, este Biserica Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni de pe strada Rusă. Acest locaş de cult neobişnuit prin cupolele „răsucite” exprimă calea spinoasă spre Dumnezeu. Ridicată la sfârşitul anilor 30, peste câţiva ani ea a devenit principala fortăreaţă a credinţei strămoşeşti în calea ateismului, promovat de regimul bolşevic.
Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în stil neobrâncovenesc, cu folosirea elementelor de compoziţie specifice Renaşterii italiene şi a celor tradiţionale româneşti. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1927 cu blagoslovirea Mitropolitului de atunci, Nectarie Cotlearciuc. Proiectul bisericii a fost elaborat de arhitecţii angajaţi pe lângă Mitropolie Walter Stubhen-Kuher, Iosif Letner şi Virgil Ionescu. Construcţia s-a încheiat în 1939.
Concursul pentru crearea iconostasului l-au câştigat pictorul din Bucureşti Paul Molda şi sculptorul Grigore Dumitrescu-Lovendal, care a efectuat sculptura în lemn. Cele treisprezece picturi pe sticlă au fost realizate de pictorul bucureştean Gheorghe Chirovici, iar carcasele pentru ele au fost pregătite de meşterul cernăuţean Alexandru Mancovschi.
Din Transilvania au fost aduse două clopote mari a câte 948 şi 592 kilograme. Cernăuţenii au auzit pentru prima dată sunetele lor la 2 noiembrie 1938 din clopotniţa construită sub conducerea arhitectului local Teodor Ogonovschi.
Noua biserică a fost sfinţită la 6 decembrie 1939, cu participarea Mitropolitului Visarion, în ziua praznicului Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni, marcat pe stil nou. El a şi devenit ocrotitorul lăcaşului de închinare.
Biserica Sfântul Nicolae este construită în formă de cruce, ea are cinci cupole: una principală şi patru mai mici, îndreptate în cele patru părţi ale lumii, cu turnurile „răsucite”, aşa precum a dorit însuşi Mitropolitul Visarion, probabil, un admirator al stilului Brâncoveanu. El a dorit ca noua biserică din Cernăuţi să se asemene cu capodopera arhitecturii româneşti din secolul al XIV-lea – Mănăstirea de la Curtea de Argeş. Biserica de la Cernăuţi are şi o altă deosebire. Uşa principală nu este situată în partea de vest, ca la toate edificiile de cult ortodoxe, ci în partea de sud. Ea a fost construită în stil românesc, cu coloane.
…Două clopote transilvănene, în decursul a 82 de ani, cheamă lumea din Cernăuţi la serviciul divin.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
