Duhul Sfânt întăreşte credinţa
Bisericile Cernăuţiului, construite în centrul istoric al oraşului, sunt altarele mai multor confesiuni, care formează diversitatea spirituală sub semnul crucii. Catedrala Mitropolitană cu hramul Pogorârea Sfântului Duh are o istorie aparte. La finele secolului al XVIII-lea, când din ordinul guvernului austriac, episcopul de atunci al Bucovinei, Eugenie Hacman, îşi mută reşedinţa de la Rădăuţi la Cernăuţi, el nu găsi în noua capitală a ţinutului o biserică mai spaţioasă ca să poată servi de locaş central. În anul 1792 guvernul aprobă planul noii biserici centrale. Locul pentru ridicarea ei a început să fie ales de episcopul Daniil, împreună cu boieri şi târgoveţi moldoveni. Această alegere a durat mult – jumătate de secol, piatra de temelie a viitoarei Catedrale Mitropolitane fiind pusă la 3 (15) iulie 1844. Dar de la acel eveniment până la încheierea construcţiei s-au scurs încă două decenii. În calea ridicării principalei biserici a Cernăuţiului apăreau diferite obstacole.
Se presupune că la baza construcţiei a stat proiectul Catedralei Sfântul Isaac din Sankt-Petersburg, prezentat episcopului Eugenie Hacman de către mitropolitul de Sankt-Petersburg Serafim, în timpul pelerinajului la Lavra Sfânta Treime-Sfântul Serghie. Însă, posibil, acest proiect a fost acomodat la specificul local. Numele arhitectului nu este cunoscut nici astăzi, ştiindu-se că lucrările de construcţie au fost conduse de Anton Rioll până în ultima zi a vieţii sale. El a decedat în 1860. Inginerul vienez a corectat esenţial planul, fiind ajutat de colegul său Marin.
La construcţia catedralei erau antrenaţi meşteri locali, materialele de construcţie erau produse sau extrase din Bucovina. În acest scop s-au cheltuit circa 200 mii de florini.
Catedrala impresionează prin frumuseţea şi dimensiunile sale. Ea are o lungime de 56 metri şi o lăţime de 30 metri, iar înălţimea e de 46 metri. În interiorul Catedralei pot încăpea până la 4 mii de persoane. Târnosirea Catedralei Pogorârea Sfântului Duh a avut loc la 4 iulie 1864.
După sfinţirea bisericii centrale, vestitul arhitect Iosif Hlavka, care în acea perioadă se afla la Cernăuţi, la construcţia Reşedinţei Mitropoliţilor, a refăcut faţada Catedralei şi a schimbat înfăţişarea cupolei clopotniţei, dându-i un aspect monumental. Catedrala a fost construită în stilul clasicismului european târziu. Deasupra uşilor enorme de la intrare se află icoana Pogorârii Sfântului Duh şi inscripţia „A.D. 1844”, adică Anul Domnului 1844, data când a fost începută construcţia. Pe faţadă, pe fondalul albastru al cerului sunt zugrăvite în relief Mitra, Toiagul şi Crucea – semnele puterii arhiereşti. Sub ele, cu litere chirilice aurite era scris în româneşte „Unul în trei ipostasuri Dumnezeu”, care au fost scoase în timpul ultimelor reparaţii.
Catedrala este construită în formă de cruce cu cupole. Frescele au fost pictate în perioada anilor 1892-1896 de către un grup de pictori sub conducerea profesorului de la Viena Karl Jobst. În Catedrală sunt păstrate mai multe relicve ortodoxe: o parte din moaştele Sfintei Varvara, Sfântului Pantelimon, cuviosului Iov, egumen de Pociaev.
În zidul Catedralei au fost depuse rămăşiţele pământeşti ale episcopului Eugenie Hacman. În primul deceniu al secolului al XXI-lea lui i s-a înălţat şi un monument în curtea Catedralei Mitropolitane.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com