Astăzi mi-au atras atenția un grupaj de fotografii de la Roșa Stâncă, găsite prin periodici și postate pe Facebook de cercetătorul și proaspătul doctor în filosofie, Vladimir Acatrini. Este vorba de clădirea actualei Case de Folclor din suburbia Roșa Stâncă a Cernăuțiului, unde în perioada interbelică funcționa Școala țărănească de aici. Indiferent care a fost menirea acestui edificiu în decursul anilor și epocilor, el a rămas un centru al culturii românești. În prezent la Casa de Folclor activează Mihai Marașciuc și fiica lui Elvira Marașciuc, păstrători ai promotori ai culturii și tradițiilor românești de la fața locului. Nu o dată colindătorii de la Roșa Stâncă au evoluat cu succes la festivalurile și concursurile orășenești și regionale. În familia Marașciuc colinda este un ritual deosebit. Colindele sunt ca o amintire din copilărie, ca o lumină vie din istoria neamului…
Aș comenta fotografiile plasate de Vladimir Acatrini cu un citat dintr-un interviu al poetului de la Chișinău Mihai Morăraș, originar din suburbia Roșa. Referitor la vechiul edificiu de cultură de la Roșa Stâncă, poetul Mihai Morăraș ne amintește că el avea statutul de Casă Națională a Românilor. „Ea a fost edificată la finele secolului XIX, începutul secolului XX în localitatea Roșa Stâncă, în vecinătatea căreia acum 120 de ani a fost pusă temelia școlii primare de acolo, transformată ulterior în Școala nr.17 de opt ani (în prezent Gimnaziul nr.2 – n.r.). Localnicii n-o numeau Casa Națională a Românilor, ci mai simplu Societate. Astfel, când în acel locaș cultural urma să se producă vreun eveniment, ei își spuneau unul altuia: „Haidem la Societate”. În interiorul aceluiași așezământ, la etajul doi funcționa o bibliotecă cu un fond bogat de carte românească, germană, poloneză etc. Acest centru cultural și spiritual nu și-a pierdut caracterul iluminist încă mulți ani, nici după ce sovieticii s-au făcut stăpâni și peste sufletele noastre”, conchide poetul. El mai remarcă și următorul fapt: „Conaționalii mei din Roșa-Stâncă cred că s-a întâmplat un miracol, întrucât acest cămin cultural, pe care aceștia din generație în generație îl numesc Societate, a rămas sută la sută intact: nu a fost modificat nici acoperișul, nu a fost refăcută nici fațada, nu s-au deteriorat nici scările ce duc în interiorul clădirii…”.
Fiind Casă de Folclor, instituția culturală de la Roșa Stâncă, rămâne și o casă a colindelor și frumoaselor tradiții și datini românești.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com