Foarte mulți cetățeni ucraineni pleacă peste hotare în căutarea unei surse de existență. Nu demult o tânără mamă mi-a arătat un acord de muncă, pe care urma să-l semneze pentru a se angaja la o firmă în Germania. Chiar și un om cu o brumă de cunoștințe juridice, citind un astfel de document, își face concluzia că în majoritatea cazurilor litigioase patronul va fi în drept. „Ne au de robi: muncă grea, plată mică și nici un drept, mi-a spus ea indignată. Anul trecut m-am spetit la muncile de sezon în Polonia și acum mă dor spatele. Acum, temporar, lucrez la Piața „Kalynivska”, dar visez la un loc de muncă stabil, doar copiii cresc, iar odată cu ei – și cheltuielile”.
Păcat că demnitarii noștri evită să privească în ochii mâhniți ai cetățenilor, care își pierd încetul cu încetul credința în ziua de mâine. Zilele trecute o relatare sinceră a unui tânăr a zguduit rețelele de socializare. „Am 25 de ani. Sunt tânăr și plin de puteri, scrie el. Despre mine și vârstenii mei se spune că suntem viitorul Ucrainei. Dar mi se creează impresia că sunt fără rost în țara mea. Ea nu are nevoie de specialiști, de muncitori și oameni de știință. Împreună cu prietena arendez un apartament. Plătim pe lună, inclusiv și serviciile comunale, circa 4 mii de grivne. Dar pentru trai ce ne mai rămâne? Este imposibil să lucrezi în Ucraina și pe salariu să-ți cumperi locuință. De aceea, tinerii sunt nevoiți să închirieze apartamente, să lucreze în două locuri ca să nu moară de foame. Chiar un simplu telefon mobil trebuie să-l cumperi în credit. Am studii superioare și ar trebui să lucrez după specialitate și să nu mă ajungă nici vânt rece. Dar, iarăși, de aceiași magiștri, specialiști și muncitori țara mea nu are nevoie. Și dacă are – le plătește copeici… Salariul mediu real constituie 200 de dolari”.
În cele din urmă, acest tânăr a fost nevoit să plece la câștig peste hotare. „Deși suntem diferiți, din istoria destinelor noastre se poate face una și aceiași concluzie: cu patriotism pe copii n-o să-i hrănești, soției n-o să-i cumperi nimic numai pe dragoste, iar pe părinți nu îi vei putea ajuta cu basme despre viitorul luminos”, a concluzionat el. Dar cel mai mult acest tânăr s-a indignat de faptul că în Ucraina se prevede introducerea impozitului pe veniturile muncitorilor migranți: „În loc să fie create locuri de muncă și plătite salarii decente, celor nevoiți să plece peste hotare și să se simtă acolo robi li se ia și din ceea ce câștigă cu umilință”.
Economistul și bancherul Oleksandr Savcenko a opinat că în Ucraina, în genere, este redusă mărimea impozitului din salariu. „E mai bine ca impozitul pe venit să fie mai mic și atunci cetățenii se vor obișnui să-l plătească la timp”, a subliniat el și a explicat: „Inflația există atât pentru cei săraci, cât și pentru cei bogați. Pentru cei săraci inflația este determinată de creșterea prețurilor la pâine, la alte produse alimentare, la serviciile comunale. Indexul ei mediu este nu 14 la sută, ci 25-26 la sută. Iar dacă vorbim de inflația pentru cei bogați, pentru ei există un alt coșuleț de consum. Pentru cei bogați inflația constituie nu 14 la sută, ci numai 10 la sută. De exemplu, ei cumpără calculatoare, arendează automobile, altă tehnică. Aceste mărfuri se ieftinesc, dar, iată, produsele de bază pentru cei săraci, dimpotrivă se scumpesc. Populația spune adevărul că este săracă, în realitate așa e”, a accentuat expertul.
Oleksandr Savcenko consideră că reducerea impozitului pe venit este o posibilitate reală de a-i întoarce în Ucraina pe muncitorii migranți, și de a-i scoate din sectorul ilicit pe cei circa unsprezece milioane de cetățeni apți de muncă.