Odată cu anexarea la Imperiul Habsburgic a regiunii din nordul Moldovei, denumită până în 1774 Ţara de Sus a Moldovei, numele Bucovina a intrat oficial în uz.
În anul 1774, partea de nord – vest a Moldovei, respectiv teritoriul Bucovinei, a devenit parte a Imperiului Habsburgic. Până în acest an, numele de Bucovina nu exista, această regiune fiind denumită Ţara de Sus a Ţării Moldovei.
Abia după ce a ajuns sub administrare habsburgică, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. La început, acest nume nu a fost rapid asimilat, fiind folosite în paralel denumiri precum Ţara de Sus, Plonina, Cordun, sau Arboroasa.
Numele Bucovina vine de la Buchenland, care în germană înseamnă Ţara fagilor. Mai exact, numele zonei Bucovinei, provine de la cuvântul de origine slavă „buk”, care înseamnă fag. „Denumirea de Bucovina a început să fie uzitată după anexarea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic. Până atunci, partea de nord a Moldovei era adesea denumită Ţara de Sus a Ţării Moldovei.
Generalul Gabriel Spleny a fost primul guvernator al Bucovinei, teritoriul ce cuprindea oraşele Suceava, Siret şi Cernăuţi, ce se întindea pe o suprafaţă de circa 10.500 de kilometri pătraţi şi aproape 72.000 de locuitori.
În anul 1779, generalul Carol Enzenberg devine noul guvernator al Bucovinei, care conform cronicarilor bucovineni a atribuit acestei regiuni noul nume, după vestiţii codri de fag din zonă, nume ce avea să fie păstrat până în zilele noastre pentru Ţara de Sus. În vara anului 1848, Bucovina a cerut separarea de Galiţia.
Astfel, la data de 4 martie 1849, austriecii au declarat Bucovina ca şi provincie autonomă a Casei de Austria cu titlul de Ducat.