Interviu cu starostele satului Godinești, CT Ostrița, Viorel Botlung
– Viața unui sat poate fi apreciată și după numărul de nunți și cumătrii, adică după tabloul lui demografic. Iar toate aceste evenimente familiale sunt legate de tineret, de floarea acestei localități. Este un lucru dovedit: satul care are tineret, are și viitor, perspective de dezvoltare și prosperare. Acum, pe timp de război, situația demografică este cu totul alta, chiar și în regiunea noastră, care-i departe de linia frontului. Aș vrea să Vă întreb, stimate Viorel Botlung, câte acte de căsătorie și naștere ați întocmit de la începutul anului curent și până în prezent?
– Pot spune că în sat au rămas foarte puțini tineri. Mulți sunt plecați peste hotare, proces care a început până la război. În afară de aceasta, tineri de ai noștri luptă pe front, apără țara de năvala cotropitorilor. Aceste momente se răsfrâng asupra natalității. Dacă pe timpurile bune, de pace, la Godinești se nășteau pe an 15 și chiar 20 de copii, atunci anul acesta am înregistrat nașterea unui singur copil. Câțiva copii s-au născut la părinții aflați peste hotare. Oricum, considerăm că sunt de-ai noștri și sperăm că se vor întoarce în sat.
– Satul Godinești, ca și celelalte localități din Comunitatea Teritorială Ostrița, ajută permanent frontul prin colectarea ajutoarelor umanitare.
– Deși suntem departe de front, dar urgia războiului am simțit-o chiar din primele zile. În primăvara anului trecut am găzduit vreo 60 de persoane refugiate din regiunile unde au loc lupte. Mai târziu unii dintre refugiați s-au întors acasă, alții au plecat în altă parte. Oamenii din sat susțin cu ce pot frontul și populația din preajma frontului prin ajutoare umanitare. Am expediat colete personale consătenilor noștri de pe linia întâi a frontului. Un consătean de-al nostru s-a evidențiat în lupte și recent a fost menționat de însuși ministrul Apărării. Am colectat ajutoare și pentru ostașii grav răniți.
Războiul a adus lacrimi, durere și pierderi și în localitățile noastre. Iată, discutăm cu D-voastră în ziua când în Ucraina sunt comemorați apărătorii ei, căzuți în luptele pentru independența țării. La hotarul dintre Godinești și Horbova trăiesc părinții lui Ion Zaeț, ofițer care și-a pierdut viața anul trecut. Foarte des mă întâlnesc cu tatăl lui Ion și văd că nu-l părăsesc tristețea și durerea pierderii irecuperabile. La Lucovița trăiește Valentina Gorenco. Fiul ei, Vitalie, care era căsătorit și locuia în Jitomir, a murit pe front. Ne străduim s-o susținem, s-o ajutăm cu ce putem. Durere străină nu există, spune o vorbă din popor…
– La Godinești sunt fermieri și întreprinzători. Cum e situația lor pe timp de război?
– Până la război în sat erau înregistrate două familii de întreprinzători. Una avea restaurant, iar cealaltă se ocupa de vinderea materialelor de construcție. A început războiul și întreprinzătorii și-au oprit businessul. În rezultat, suferă bugetul local, care nu mai are încasări de la activitatea întreprinzătorilor. Fermierii nu sunt mobilizați pe front, ei au frontul lor agricol, care, de asemenea, este foarte important. Iar pentru ca să fii eliberat de la mobilizare, un fermier trebuie să lucreze cel puțin 80 hectare de pământ arabil și să aibă vreo zece angajați. Iată acestea sunt nuanțe și consecințe ale războiului.
– Reiese că Vă confruntați cu mai multe probleme de ordin financiar.
– Deseori auzim cuvintele „Nu sunt finanțe, doar e vreme de război”. Suntem înțelegători că în momentul de față se face totul pentru a asigura victoria și a apropia sfârșitul războiului. Dar viața continuă și se cer rezolvate și alte probleme – mai mari și mai mici. De câțiva ani se tot amână repararea segmentului din Godinești a drumului ce unește Horbova cu Mihoreni. Deoarece este un drum de care se folosesc mai multe localități din fostul raion Herța, repararea lui ține de competența Administrației Militare Regionale Cernăuți. Ne-am adresat împreună cu primarul CT Ostrița, Vasile Țurcan, la Administrația Regională și am obținut ca, deocamdată, să fie finanțate doar lucrările de reparații parțiale a drumului. Luând în considerare starea în care se află acest segment de drum ce trece prin Gosdinești, ne putem mulțumi și cu acest puțin ce ni se va acorda.
– Începe un nou an de învățământ. Cum v-ați pregătit pentru el?
– Liceul de la Godinești este mai mic decât celelalte două din Comunitate – de la Ostrița și Horbova. El este frecventat de 206 elevi, iar la grădiniță avem 40 de copii. Liceul are și o filială – Gimnaziul din Lucovița. Clădirea școlii din Godinești a fost construită cu 40 de ani în urmă. E nevoie de repararea acoperișului, iar de finanțe pentru aceasta nu dispunem. Încă anul trecut au fost reparate și amenajate ca adăpost antiaerian încăperile din subsol. Am reușit să pregătim și o cazangerie care va funcționa pe lemne. Ea va funcționa paralel cu cea electrică. Astfel, dacă va fi întrerupt curentul electric, în clădirea liceului și cea a grădiniței nu va lipsi energia termică.
Avem planuri frumoase, dar e nevoie de pace ca ele să fie realizate. Sperăm că pacea va triumfa în Ucraina.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com