Astăzi, după ce am pregătit și am redactat un bloc de știri oficiale (muncă cotidiană de jurnalist), m-am apucat să scriu aceste rânduri. Astăzi, 29 iulie mama mea, Victoria Carlașciuc, din s. Berestea, situat la jumătate de cale între Cernăuți și Hotin, lângă Crestinești – baștina Hâjdeilor, și Mălinești – localitatea unde a văzut lumina zilei poetul român Cezar Baltag, ar fi împlinit 90 de ani. Ea a urcat la ceruri tot în luna iulie a anului 2018, neajungând să-și sărbătorească cea de 88 zi de naștere…
A primit numele de botez Victoria ca un semn al destinului. I-a fost sortit să învingă multe greutăți. În anii războiului a rămas cu mama și cu frații mai mici, căci fratele mai mare și tatăl au fost luați pe front. I-a ferit Dumnezeu de gloanțe și s-au întors la vatră teferi, dar nu mai era în viață gospodina casei. Se stinse ca o lumânare și copiii mai mici au rămas în seama surorii lor mai mari, Victoria, care nu avea nici cincisprezece ani. S-a străduit din răsputeri să le înlocuiască pierderea mamei.
Apoi a venit colhozul: cu zile de muncă fără de odihnă, din zori și până noaptea târziu la fermă, cu „norme” nesfârșite în câmp și cu plata mai mult simbolică. În 1954, anul nașterii mele, fotografia mamei, considerată cea mai bună mulgătoare în colhozul din Berestea, a fost pusă pe Panoul de onoare al raionului Noua Suliță. Cu mulți ani după aceea fotografia a fost inclusă în cartea despre satul nostru de baștină.
Mama a trăit de două ori mai mult decât tatăl meu, care tot la muncile din colhoz s-a ales cu o boală grea, grăbindu-i văzând cu ochii sfârșitul. Eu eram student, iar sora Elena – elevă în clasele primare. Și iarăși griji în plus pentru mama…
Se mândrea că avem locul nostru în viață, că am ajuns s-o bucurăm cu nepoți. În zi de Paști a primit din mâinile primei strănepoate un cadou. Pe urmă ne-a spus că în acel moment avea dureri mari, dar și-a ținut zâmbetul pe față pentru a nu ne întrista pe noi.
Duminica pentru mama a fost o zi a așteptărilor. Ne aștepta la fereastră și privea lung la drum, să ne vadă când vom apărea de la cotitură. Radioul îi alunga singurătatea și, așteptându-ne, mama asculta concomitent transmisiunea de la sfânta liturghie de la Catedrala mitropolitană din Iași.
Ne-am dat seama că prin comportarea noastră nu trebuie să-i umbrim aceste mici sărbători ale ei de duminică.
Iată această fotografie a mamei din tinerețe, inclusă în cartea despre istoria Berestei, care se păstra în casa părintească lângă icoană. Iată și geamul la care mama aștepta sosirea noastră ca o sărbătoare și neapărat ieșea în pragul casei, când deschideam portița.
Sub impresia acestor duminici am scris următoarea poezie.
Duminicile mamei
În rugăciune întruna e mama,
Bătrâna ei casă e lavră demult.
Cerul binecuvântează acest cult,
Înstrăinând cu seninul său drama.
Ca o duminică e-a mea sosire,
Din căderea fiului risipitor.
Și pare un altar al ușii ușor.
Bucuria citește din Psaltire.
Îngerul e alături, îmi dau seama
Și-mi scot încălțările – locul e sfânt.
Mă luminează iarăși al ei cuvânt –
În rugăciune întruna e mama.
Vasile Carlașciuc
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
