Din durerea sufletului. Lăcomia strică omenia

pray-1012964_640

În săptămânalul „Libertatea Cuvântului” am citit cu mare atenție materialele semnate de doamna Ștefania Vitrescu din Roșa Țețina: „Chemarea Domnului” și „Omenia înfrumusețează viața”. Articolele și versurile respective sunt scrise cu adevărat din durerea sufletului.

Doamna Ștefania! Aveți perfectă dreptate fiindcă este o tematică actuală din viața cotidiană.

„Unde mergi creștine dragă,

Când e zi de sărbătoare?

Unde-ți se-ndreaptă pașii,

Că nu vii la închinare?

 

Vino, vino creștine dragă,

Când e zi de sărbătoare,

Vino, la închinare

Și fruntea-ți apleacă jos

În lăcașul lui Hristos.

Da. S-a schimbat timpul, s-a schimbat mult și viața omului creștin. Sunt o persoană în vârstă și am trecut prin aceste momente. Am vizitat mai multe lăcașuri de închinăciune din diferite localități din Herța, Adâncata și Noua Suliță și mănăstirile Bănceni, Horecea și Stălinești.

Cu părere de rău nu peste tot ai posibilitatea să primești alinare sufletească adevărată. De ce? Într-o mare măsură lipsește dragostea bunătății a slujitorului. Pentru enoriași această înseamnă: cinstea, dreptatea, sinceritatea, liniștea, omenia și cultura duhovnicească a fiecărui preot la altarul domnului.

Cândva, oamenii au fost mai sinceri, mai buni la suflet și cu multă credință curată și cinstită în Bunul Dumnezeu. În trecut existau o mulțime de momente grele, dar oamenii se ajutau reciproc. În sat se făceau diferite „clăci” la care participa toată lumea.Dacă se întâmpla vreo nenorocire în familie s-au pierdere de animale, toți țăranii acordau păgubașului ajutor material. Cu alte cuvinte în trecut omenia era mai puternică ca în prezent. Omenia era pe primul loc.

În acea perioadă oamenii nu erau lăcomoși. În popor se spune: „Lăcomia strică omenia”. Așa și este.

Acum este perioada de neînțelegere între frați și surori, între părinți și copii, între rude și vecini. În prezent nu există teamă și rușine de părinți, mama nu este stimată, iar unii au pierdut frica de Bunul Dumnezeu

Îmi aduc aminte de timpul de cândva,

Ce frumoasă viață mai era

CU oameni buni și omenoși

Ce creșteau copii cuminți și frumoși.

 

Acum timpul s-a schimbat

Nu mai este omenie

Neam de neam nu vrea să știe

Se bat și se sfădesc, pe viață se urăsc.

 

Totul s-a schimbat. S-a schimbat timpul și oamenii. S-au schimbat și o parte din slujitorii Domnului. A venit timpul când unii slujitori al lăcașurilor sfinte se ceartă și nu se văd în ochi între ei. Preoții sunt datori să semene în mijlocul enoriașilor omenia, cinstea, dreptatea, sinceritatea, liniștea sufletească, cultura duhovnicească. Doar atunci se va culege roada credinței adevărate. Prin predici se luptă împotriva momentelor neplăcute: minciuna, înșelăciunea, beția, fățărnicia, brutalitatea, etc.

Andrei Colac,

veteran al culturii din Costiceni, raionul Noua Suliță.

Добавить комментарий