La ședințele Cenaclului literar transfrontalier „Mașina cu poeți” (Cernăuți – Suceava) se întoarce analiza și critica literară. Acest lucru l-a demonstrat recenta ședință, care s-a desfășurat la Cernăuți. Mai întâi, în cadrul ei s-a comunicat despre reînregistrarea și reluarea activității Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, președinte al ei fiind ales Nicolae Șapcă. Una dintre primele inițiative, anunțate public de către Societatea Scriitorilor reînnoită, a fost revenirea la formatul discuțiilor în cadrul Cenaclului transfrontalier. Și primii care și-au pus versurile în discuție au fost Gheorghe Bodnariuc din Cernăuți și Nicolae-Marcel Flocea din Suceava.
Nicolae Bodnariuc este avocat și secretar al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți. Fiind om al legii, el se simte liber în poezie. Preferă versul alb, modern, iar, după cum a observat „îndrumătorul” său, poetul filolog Gheorghe Ungureanu, „mai revine uneori și la rimă”. În ciclul de poezii, pregătit pentru cenaclu, Gheorghe Bodnariuc a inclus și câteva poezii scrise în anii studenției, ele oferindu-ne posibilitatea să facem o comparație cu ultimele scrieri pentru a vedea progresul. Autorul înaintează modest, dar sigur pe calea spinoasă a artei poetice. În viziunea lui, cea mai puternică expresie a modestiei este umbra proprie a omului, care „se lasă calcată în picioare”. Nu este vorba de pierderea demnității, ci de un joc al luminii. Poetul operează cu „lumina adevărată”. Ea poate fi un „semafor al universului”, o rampă a „teatrului existenței”. Dramatismul vieții noastre, în opinia poetului Gheorghe Bodnariuc, pornește de la „spargerea luminii cu acul”.
În „timpul care nu se vinde”, „Dumnezeu plămădește pacea” și poetul conchide că e în așteptarea clipei când va declara: „A murit războiul”. În realitate, războiul moare greu, sfârșitul lui se trage de la primul ostaș căzut pe câmpul de luptă.
L-au încurajat pe Gheorghe Bodnariuc membrii cenaclului Dorin Misichevici, Vasile Carlașciuc. Ilie Tomiuc a pus la îndoială faptul că poezia modernă poate fi cântată. Cantautoarea Carolina Jitaru a răspuns prompt: ea însăși a fost martoră când elevi de la o școală din ținutul nostru au interpretat un cântec despre toamnă, versurile aparținându-i lui Gheorghe Bodnariuc. Carolina Jitaru a mai adăugat că Gheorghe Bodnariuc are capacități vocale și cântă la clape. Poetul Vasile Bâcu a adăugat la recitalul lui Gheorghe Bodnariuc două epigrame.
Tema războiului a fost acea punte de trecere de la poezia cernăuțeanului Gheorghe Bodnariuc la cea a suceveanului Nicolae-Marcel Flocea. Una din poeziile citite are un motto elocvent din creația lui Adrian Păunescu: „Pe pământ idioții au arme/ Ei cu ele pot face orice”. Scrise în formă clasică, poeziile lui Nicolae-Marcel Flocea exprimă gânduri și sentimente profunde. Referindu-se la măiestria autorului, poeta Paraschiva Abutnăriței a specificat că „nu-i deloc ușor să scrii un vers clasic”. La această constatare scriitoarea Maria Toacă a adăugat că „poezia autorului poate fi cântată”. Vasile Aioanei a remarcat că poeziile lui Nicolae-Marcel Flocea sunt apropiate sufletului, iar creatorul lor este o personalitate – om de cultură și profesor universitar. Nicolae-Marcel Flocea folosește foarte reușit motto-urile, repetițiile, a accentuat Nicolae Șapcă. Iar Elena Mândru de la Iași a completat această caracteristică artistică, afirmând că poetul recurge la distih și aforisme. Ca specialist în silvicultură, Nicolae-Marcel Flocea a prezentat la cenaclu și o proză scurtă despre „cerbul fără stea în frunte”. De fapt, este o poezie în proză despre comportarea oamenilor față de regnul animal. Ca într-o fabulă, proza se încheie cu o morală: pădurea va mai trimite un cerb, poate oamenii vor deveni mai buni.
Nicolae-Marcel Flocea încă nu și-a anunțat intenția de a-și aduna creațiile între copertele unei cărți, deși e timpul s-o facă. Elena Mândru a sesizat că el deja nu poate să nu scrie. Aceasta se referă și la poetul Nicolae Bodnariuc din Cernăuți.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com