Ziua de 16 februarie poate fi numită astfel, imaginându-ne un calendar al spiritualității neamului românesc din Bucovina. Dacă regimul de carantină, aplicat temporar în școlile din regiune, nu a dat posibilitate să fie marcat până acum jubileul de 85 de ani al nașterii remarcabilului poet al întregii românimi, Grigore Vieru (dar suntem convinși că asemenea acțiuni vor avea loc în continuare la instituțiile de învățământ, fiindcă creația poetului basarabean figurează în programa școlară), o acțiune mai amplă s-a desfășurat în această zi la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”. Grigore Vieru a fost un autor iubit de copii și chiar a debutat cu o carte pentru copii, de aceea organizatorii acțiunii au planificat deschiderea ei cu un recital de versuri din creația poetului, prezentat de câțiva elevi de la Gimnaziul nr.6 „Alexandru cel Bun”, precum și cu cântece de Grigore Vieru în interpretarea ansamblului vocal „Mahala”. Alte câteva cântece de Grigore Vieru au răsunat în interpretarea Nataliei Proțiuc.
Despre poetul Grigore Vieru și marea lui dragoste față de Cernăuți și Bucovina au vorbit poetul Vasile Tărâțeanu, care a organizat și demonstrarea pe ecran a unor subiecte video impresionante despre Grigore Vieru, reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul consilier Edmond Neagoe. Poetul Mircea Lutic și-a amintit despre anii de studenție la Chișinău, când s-a împrietenit cu Grigore Vieru. Despre momente ne neuitat de la Cernăuți cu Grigore Vieru a relatat fostul arhivist, Dragoș Olaru, precum și Ilie Tomiuc, fost elev și student al lui Vasile Levițchi. „Anume datorită lui Vasile Levițchi Grigore Vieru a vizitat satul meu de baștină, Carapciu”, a accentuat Ilie Tomiuc și a citit o poezie proprie, consacrată marelui poet al Basarabiei. Au vorbit despre spiritul combativ al poeziei lui Grigore Vieru mai mulți reprezentanți ai mediilor cernăuțene, iar tânărul poet Marin Gherman a citit un poem, scris în preajma acestui jubileu.
Elevă a lui Vasile Levițchi a fost și mama jurnalistului Romeo Crăciun. Poate din îndemnul profesorului ea și-a adunat o mică bibliotecă. Romeo Crăciun a venit cu un volum de versuri de Grigore Vieru din acea modestă bibliotecă și a citit din ea câteva poezii zguduitoare despre casa părintească, despre mamă și despre atitudinea autorului față de moarte.
Moartea nu l-a învins pe poet, steaua lui va sclipi pe bolta cerească atâta timp, cât va dăinui pe pământ neamul românesc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
