Astăzi în Ucraina este zi de doliu. Sunt comemorate jertfele represiunilor politice, organizate de regimul totalitar comunist. Printre milioanele de mucenici, printre milioanele de destine tragice sunt și zecile de mii ale românilor din actuala regiune Cernăuți. Imaginea lumânării aprinse și plasate în colțul din dreapta al ecranelor televizoarelor ne amintește că chinurile, suferințele și durerile celor deportați i-au dus în rândurile drepților.
Realitățile de astăzi, cu restricții epidemiologice, exclud oficierea parastaselor și desfășurarea mitingurilor de doliu, însă amintirile celor vii luminează calea în ceruri a mucenicilor neamului. Trebuie să recunoaștem că atunci, când s-au deschis fondurile secrete ale arhivelor și a început să fie condamnate fărădelegile regimului totalitar, ziariștii au fost acei, care prin cuvânt au aprins lumânarea memoriei.
În această zi de doliu național merită să-i pomenim pe ziariștii români bucovineni, plecați și ei în veșnicie, care prin scrierile lor au scos în lumină „arhivele Golgotei neamului”. Gândul ne duce cu recunoștință la Gheorghe Frunză, fost deportat în stepele Kazahstanului, unul dintre fondatorii Societății „Golgota”, care a scris nu numai despre destinele deportaților, ci a fost și cronicar fidel al activității de început a acestei organizații publice cu nume evanghelic.
Rămâne enormă contribuția lui Dumitru Covalciuc la adunarea, selectarea și publicarea materialelor despre tragedia românilor bucovineni, care s-au nevoit în gulaguri. Mărturie ne sunt cele 28 de volume ale almanahului „Țara Fagilor”, editat de acest neobosit publicist și scriitor.
Să ne amintim și de Ion Crețu, care a semnat mai multe articole pe temele deportărilor, iar în monografia despre satul său natal, Tereblecea, are un capitol aparte despre suferințele consătenilor săi duși în siberii fără de sfârșit.
Fie-le veșnică pomenirea!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
