În această zi de 15 iunie, a acestui an, nu prea ușor pentru noi toți, am decis să rămân acasă. Am început ziua cu citirea Acatistului sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, adunând și iconițele pe care le am din pelerinaje pe la mănăstiri și biserici. Azi, pe stilul nostru prăznuim ziua acestui sfânt martir.
Pe urmă am trecut la cel de al doilea eveniment — comemorarea Poetului nostru național. Am încercat să fac azi o mică statistică a cărților, ziarelor, revistelor, pozelor, portretelor ce se află în colecția, arhiva, biblioteca, camera-muzeu de la mine de acasă. Nu am numărat nicicând câte cărți dețin de și despre Eminescu. Azi am aflat, numărându-le. Sunt exact 100. Volume solide de sute de pagini, dar și broșuri de circa 40-50 de pagini. Pe urmă am numărat la vreo 50 de reviste. Cu materiale publicate în diferite perioade. În culori sau alb-negru. Ziarele nu le-am numărat. Sunt cam vreo 300. Personal am publicate despre Eminescu, vreo 20 de materiale, inclusiv poezia „Eminescu e Poetul”, care a fost publicată în toate ziarele românești ce apăreau, iar 2 mai apar și acum. Mai târziu am publicat-o în 2 limbi și în cartea mea de versuri „Lumea miraculoasă a poeziei”. Am o mulțime de ziare despre Eminescu și Bucovina, sau Eminescu la Cernăuți. De mai multe ori am privit toate filmele documentare și artistice despre Eminescu. Dețin cam tot atâtea fotografii de ale poetului. Iar în camera-muzeu am 3 portrete mari și unul mai mic. În incinta muzeului din Cupca, am 2 portrete mari de ale poetului și o mapă cu vreo 50 de ziare, fotografii, broşuri… Câte materiale am deja online publicate despre poet, nici nu știu exact, dar sunt multe. Iar postările pe Facebook, Messenger sunt se pare de asemenea foarte multe. Anual ascult cu dor și tristețe romanțele pe versurile poetului, dar și recitaluri ale marilor artiști… Mă bucur că avem și un film despre Eminescu realizat la Cernăuți.
Am încercat să mai fac și un itinerar al locurilor vizitate, unde am făcut și poze la monumentele sau busturile poetului. Se pare că nu le dețin pe toate, dar totuși le-am găsit pe cele de la Cernăuți, Hliboca, Botoșani, Ipotești, Iași, București… Cele mai multe și mai semnificative rămân cele de la Putna. Or, aici, unde sunt atât de aproape cei doi mari voievozi ai neamului nostru, și unde am fost în toți acești ani cam tot de vreo 50 de ori, îi simt pe ambii atât de aproape sufletului.
Nemaivorbind de pozele făcute la portretele poetului, de expozițiile organizate la Liceul din Cupca, de ziarele, de fapt zecile de ziare cu materiale proprii, dar și ale altor personalități, pe care deja de 3 ori le-am adus la biblioteca Memorialului de la Ipotești, la bibliotecile sătești din regiunea noastră, dăruite elevilor, tinerilor, intelectualilor prezenți la diferite manifestări literar-culturale.
Eminescu a intrat în viața mea din fragedă copilărie, odată cu primele poezii „Somnoroase păsărele”, „Lacul”, „Codrule, codruțule”, cimentându-le prin clasele superioare la neuitatele lecții de literatură pe care ni le-a predat cu atâta pasiune regretatul nostru profesor Dumitru Ștefureac, de la școala medie din Pătrăuții de Jos. Au urmat apoi poeziile citite și recitite, cărțile procurate, primite în dar pe la diferite simpozioane, conferințe, întruniri literare, prezentări de carte, lecturi eminesciene etc., dar și pozele de pe copertele calendarelor, broșurilor, decupate încă din copilărie de pe paginile ziarelor, făcute apoi prin locurile eminesciene, sau la măsurile dedicate lui Eminescu.
Azi mi-am amintit cu nostalgie de pozele făcute acum vreo 3 ani la cimitirul Bellu din București, locul unde-și doarme somnul de veci Luceafărul poeziei românești, dar și de toate celelalte locuri legate de copilăria, adolescența, tinerețea, viața scurtă și zbuciumată a marelui poet. Am mai recitit dintr-o carte veche, deși am destule și mai noi, câteva poezii de Eminescu. Puțin tristă, am marcat cei 135 de ani de veșnicie ai poetului nepereche al nostru și al tuturor.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com