Memoria, ca un izvor, răzbate din adâncurile istoriei şi potoleşte setea sufletului de adevăr şi dreptate… Pe harta imensă a unui imperiu totalitar şi sângeros, care ocupa a şasea parte a globului pământesc, sunt însemnate multe locuri de exterminare a „duşmanilor reali şi potenţiali ai regimului”. Puterea sovietică, instaurată în actuala regiune Cernăuţi în vara anului 1940, a venit cu aceeaşi ideologie de a căuta „duşmani ai poporului” şi a dezrădăcina simţul de libertate şi demnitate umană, cu aceleaşi „instrumente de supunere», încercate în timpul represiunilor în masă din anii 30.
Românii bucovineni, pentru care violenţa era străină, numai în primul an al puterii sovietice au încercat de mai multe ori să scape de ea, visându-se dincolo de sânna ghimpată, pusă în grabă, la graniţa cu România. Pentru majoritatea oamenilor aceste intenţii s-au terminat tragic, dar mai ales în Valea Prutului de la Lunca şi în pădurea Varniţa de la Fântâna Albă în iama şi primăvara anului 1941.
Dacă ucrainenii de credinţă grecocatolică organizează la Cernăuţi, în săptămâna mare, „drumul Crucii”, românii din regiune parcurg, la 1 aprilie „drumul sângeros” de la Varniţa, numit popular şi semnificativ „Golgota neamului românesc”. După înălţarea în locul masacrului de la 1 aprilie 1941 a monumentului jertfelor nevinovate, memoria lor este cinstită cu participarea autorităţilor regionale, raionale şi locale, a delegaţiilor oficiale din România. Iar începând cu anul 2011 ziua de 1 aprilie este marcată în România ca Zi Naţională a Memoriei Românilor victime ale masacrului de la Fântâna Albă şi alte zone.
Ziua de 1 aprilie 2017 a fost cu soare darnic de primăvară, cer senin ca şi visele celor care, cu 76 de ani în urmă, au căzut răpiţi de gloanţele gră nicerilor sovietici în pădurea Vamiţa, din apropierea nemijlocită de frontiera sovieto-română de atunci. Parastasul a fost oficiat de către stareţul Mănăstirii Putna, Melchisedec, protopopii de Storojineţ şi Hliboca, Vasile Covalciuc şi Ioan Gorda. Rostind rugăciunea comună, cu mare putere pentru a fi auzită la cer, participanţii la mitingul de doliu, au conştientizat faptul că viaţa omului este o jertfă închinată Mântuitorului, Cel care a luat chip de om pentru a salva omenirea de păcat. Astfel ne vine mai uşor să-i înţelegem pe simplii ţărani din Valea Siretului, care cu riscul propriei vieţi au încercat să scape de un regim amoral şi lipsit de Dumnezeu.
După rânduiala şi cuvântul preoţesc, în faţa mulţimii de oameni şi buni creştini au luat cuvântul, aducând un omagiu pios jertfelor masacrului de la Fântâna Albă, dar şi a celor bucovineni care au primit martirajul în lagărele straşnice ale GULAG-ului, Ion Muntean, preşedintele Consiliului Regional, Oleksandr Şkurighin, reprezentantul ARS Cernăuţi, Grigore Timiş, deputat al poporului din Ucraina, Petro Panciuk, preşedintele Consiliului Raional Hliboca, Vitali Kolomieţ, adjunctul şefului Administraţiei Raionale de Stat Hliboca, doamna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, Eugen Tomac, deputat în Parlamentul României, activişti ai vieţii publice a românilor din regiune — Ilie Popescu şi Octavian Bivolam, care conduc două societăţi „Golgota”, Dumitru Covalciuc, preşedintele „Arboroasei”, care printre primii a scris despre această tragedie a neamului românesc din Bucovina şi a înălţat prima cruce în acest loc al suferinţelor.
Fântâna Albă, este un loc însemnat cu crucea jertfelor aduse de un neam martir…
Vasile CARLAŞCIUC
Foto Vladimir ACATRINI