Spre finele sărbătorilor de iarnă a fost ziua de naștere a regretatului publicist și critic literar, Ștefan Broască. De fapt, este și perioada acțiunilor de omagiere a poetului nostru național, Mihai Eminescu, despre care Ștefan Broască a avut un studiu, publicat în ultima sa carte – „Acolo unde trăiesc autori și cărți”, care a văzut lumina tiparului cu câteva zile înainte de stingerea din viață a autorului. Ștefan Broască a exprimat părerea mai multor intelectuali nord bucovineni. El scria: „Pentru noi, românii din regiunea Cernăuți, Eminescu a fost și va rămânea, probabil încă mult timp, armă de luptă și totodată scut în apărarea istoriei noastre, mândriei de neam, sentimentului și încrederii de stăpâni ai pământurilor locuite de noi și stropite nu doar cu sudoarea, ci și cu sângele strămoșilor noștri de-a lungul secolelor, ba chiar a mileniilor, dacă avem în vedere că ne tragem de la daci. Prin Eminescu ne afirmăm demnitatea de neam, fiindcă Eminescu reprezintă chintesența acestei demnități”.
În acea zi de Gerar, s-au deplasat la Băhrinești, satul de baștină al lui Ștefan Broască, să pună flori vii pe mormântul omului de litere, arhivistul Dragoș Olaru, care a contribuit nemijlocit la editarea cărții menționate mai sus, fiica lui Ștefan Broască – Corina, precum și directorul școlii din localitate, Mihail Acatrini. Este un gest modest, dar sincer, din partea acestor persoane întru pomenirea lui Ștefan Broască, critic literar pe măsura literaturii scrise în limba română de la cel de-al doilea război încoace în Bucovina, „un ținut în care oamenii și cărțile trăiesc împreună”, după cum afirma marele poet european Paul Celan, cernăuțean de origine. Această modestie nu înseamnă deloc că Ștefan Broască este uitat. La evenimentele culturale și literare din capitala istorică a Bucovinei numele lui este rostit foarte des. Este rostit cu stimă, admirație și regret…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com