Fiecare localitate își are farmecul ei pentru cei care trăiesc în ea, la fel și pentru cei care au pornit de acolo în lumea mare, chemați de steaua destinului. Cunoscut de circa șase veacuri în istorie și cu denumiri diferite, satul Oprișeni, pomenindu-se la o margine de țară, nu și-a marginalizat spiritualitatea și tradiția, nimbul lui național a rămas la fel de strălucit ca pe vremurile mai liniștite.
File luminoase din cartea vieții unui neam
Satul Oprișeni, veche vatră de români, se mândrește cu faptul că are unul dintre cele mai bogate muzee sătești de istorie și arheologie din regiune, iar tinerii pasionați de istoria meleagului natal, susținuți și încurajați de directorul și profesorul de istorie de la Școala medie locală, Nicolae Bodnariuc, mai fac săpături, completând exponatele de muzeu cu obiectele descoperite în substraturile istorice. Satul Oprișeni se mândrește cu faptul că pe aici a trecut Ștefan cel Mare și Sfânt, fapt înveșnicit printr-un bust al viteazului voievod, ridicat pe una din ulițe și pe care vin să-l vadă turiști din România, căci drumul internațional trece pe la o margine a localității. Și mai intenționează oprișenenii să ridice încă un bust – al voievodului Alexandru cel Bun, în hrisoavele căruia a fost atestat pentru prima dată satul lor de baștină. Localitatea Oprișeni dispune și de o monografie a sa foarte solidă, scrisă cu pasiune și dragoste față de istoria neamului de regretatul scriitor Dumitru Covalciuc, un fiu devotat al satului. Apreciindu-i meritele, consătenii săi s-au grăbit să-i ridice un bust în curtea școlii, unde acesta a învățat pe timpurile nu prea îndepărtate și, ori de câte ori avea ocazia, trecea pe aici, îndemnându-i la carte și la demnitate națională pe copiii satului. Este simbolic faptul că în cadrul sărbătoririi a 600 de ani de la prima atestare documentară a satului Oprișeni, a și fost inaugurat bustul lui Dumitru Covalciuc.
Tinerețea și cântecul din bătrâni
Pășind în cel de-al șaptelea veac al său, satul Oprișeni continuă să rămână vatră aleasă a unor gospodari iubitori de neam, istorie și tradiție. Duminica trecută, la Casa de cultură din localitate a avut loc festivitatea „Satule, vatră aleasă”, organizată cu susținerea Consiliului Sătesc (primar, domnul Nicolae Popovici) și administrației școlii (director, domnul Nicolae Bodnariuc). La pregătirea numerelor artistice și-a adus contribuția profesoara și activista culturală, doamna Veronica Rusu.
– Doamnă Veronica, deseori îi aduceți la festivitățile de la Cernăuți, organizate de societățile noastre național-culturale, pe micii artiști amatori de la Oprișeni, păstrători ai tradițiilor spirituale românești. Sunt elevii Dumneavoastră, cărora le altoiți dragostea faţă de cântec și folclor. Acest lucru l-a demonstrat și festivitatea „Satule, vatră aleasă”.
– A fost o festivitate la care au participat și mic și mare, toate talentele pe care le are Oprișeniul. Sala Casei de cultură a fost arhiplină și toți au rămas foarte mulțumiți. Am fost organizatoare și participantă la diverse festivități, dar aceasta s-a deosebit. Au ieșit în scenă să proslăvească tezaurul nostru folcloric reprezentanți ai mai multor generații, începând cu elevii de la ciclul primar și terminând cu artiștii amatori cu tâmpla ninsă. Mi s-au încredințat nu numai colectivele artistice de la școală, dar și Ansamblul popular etnofolcloric „Datina”, cu inimoșii artiști amatori Gheorghe și Valentina Plantus, Maftei și Domnica Nimijan, Gheorghe și Doina Semco, Valentin și Elena Mereniuc, Vasile Pagon. Și am făcut o descoperire pentru mine: tineretul doreşte să participe la asemenea acțiuni. Din propria mea experiență cunosc faptul că şi elevii mai mici interpretează cu mare plăcere cântece populare. Elevii din clasele mai mari se cam eschivează de la acest gen de muzică. La fel și tineretul. Dar, de data aceasta, tinerii din satul nostru m-au uimit plăcut prin dorinţa lor de a participa la asemenea concerte. Iată, după concert, m-am întâlnit cu un cuplu familial care m-au întrebat dacă pot și ei să se alăture la artiștii amatori. Deci, dorință este, precum este și stimă față de tradițiile și cultura noastră.
– Dumneavoastră ați amintit de colectivul popular „Datina”, cunoscut în regiune. Dar cine le urmează calea?
– Avem un ansamblu folcloric „Tălăncuța”, altul coregrafic – „Crenguța de brad”, un grup vocal care interpretează cântece ucrainene. E plăcut să lucrezi cu asemenea artiști amatori, care poartă în suflet cântecul popular. Iar aceasta înseamnă că la Oprișeni nu va seca izvorul acestui cântec. La asemenea festivități se prind în horă locuitorii întregului sat.
– Fiica Dvs., Cristina, de asemenea, iubește cântecul nostru românesc. Nu o dată s-a prezentat pe scena unor festivități la Cernăuți, în alte localități din regiune.
– Cristina îşi face masteratul la filosofie și științe politice la Iași. Concomitent participă la activitatea Ansamblului „Doina Carpaților”, cântă și la Mitropolie. Când sosește acasă și are posibilitate să participe la festivitățile comunității noastre românești, nu scapă șansa. Planifică să evolueze în cadrul tradiționalului Festival de la Cernăuți „Să-mi cânți, cobzar”, care va avea loc în curând. La el vor participa și alți artiști amatori de la noi, din Oprișeni.
Vasile Carlașciuc
Libertatea Cuvântului
