La 1 aprilie 33, conform relatării unui istoric, are loc Cina cea de Taină a lui Iisus Hristos. Cina cea de Taină (Coena Domini) este un episod din Noul Testament. De la acest cuvânt vine numele de Coenaculum (respectiv sala din clădirea de pe Dealul Sion în Ierusalim, unde Iisus ar fi servit ultima masă, împreună cu cei 12 apostoli). Unul dintre cele mai importante momente din Săptămâna Mare a fost ultima cină pe care Iisus a luat-o cu ucenicii săi înainte de a fi prins şi răstignit. Reţinut de istorie ca „cina cea de taină”, momentul are o semnificaţie aparte, fiind cel în care, folosind pâinea şi vinul, Mântuitorul le arată ucenicilor cum urmează să fie jertfit pentru păcatele omenirii. Evangheliile relatează momentul cinei din seara în care Mântuitorul a fost trădat şi prins, arătându-l pe Iisus cu ucenicii săi în „camera de sus”. Ştiind că până la Învierea Sa, sunt ultimele momente cu cei 12 apostoli, Iisus le dă ucenicilor săi un exemplu de smerenie şi umilinţă, spălându-le fiecăruia picioarele. A urmat apoi descoperirea trădătorului şi cina în care Mântuitorul le-a arătat ucenicilor săi cum are să fie „frânt” pentru păcatele oamenilor.
„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el”. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până a veni El”, este unul dintre pasajele din Biblie care descrie cum s-a desfăşurat Cina cea de taină. În urma acestui eveniment, pâinea şi vinul au devenit „trupul şi sângele Mântuitorului”.
La 1 aprilie 1784 este primit în audienţă la împăratul Iosif al II-lea, căruia îi prezintă situația grea a țărănimii din Transilvania, Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea (1731-1785). El a fost, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan), conducătorul răscoalei ţărăneşti de la 1784 din Transilvania. Armata austriacă a înăbușit revolta, iar capii răscoalei au fost arestați, fiind trădați. Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785.
În ziua de 1 aprilie a anului 1859 dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei și Moldovei a fost recunoscută de Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei, în cadrul Conferinței reprezentanților puterilor garante de la Paris. Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost domnitor al Moldovei (până în 1862), domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866).
La 1 aprilie 1881, în satul Răşinari din Transilvania, s-a născut Octavian Goga, poet român ardelean de origine aromână, politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României. Octavian Goga (1881-1938) a fost membru al Academiei Române din anul 1920. Considerat unul din marii poeţi ai neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, Octavian Goga s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.
La 1 aprilie 1866 a fost înfiinţată Societatea Literară Română, actuala Academie de Ştiinţe a României. Societatea Literară Română devine în 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română. Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naţionale române şi cercetarea în cele mai importante domenii ştiinţifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române, Dicţionarul general al literaturii române, Micul dicţionar academic şi Tratatul de istoria românilor. Academia Română are 181 de membri activi aleşi pe viaţă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com