La 11 iulie 969 a murit prinţesa Olga a Kievului. Olga din Kiev (890 – 969) a fost bunica prințului Volodymyr din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii Rusiei Kievene care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957. Sub influența ei nepotul Volodymyr s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia Kieveană. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie. Este considerată, împreună cu nepotul ei, Sfântul Volodymyr de Kiev, creştinatoare a ruşilor.
La 11 iulie 1714 Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin. Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710-1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, şi compozitor. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”. La cererea Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir scrie „Descrierea Moldovei” în latină (1714-1716), când trăia în Rusia. „Descrierea Moldovei” reprezintă prima prezentare interdisciplinară (geografie, demografie, etnografie, cartografie, psihologie colectivă) a Moldovei și locuitorilor ei. În „Descrierea Moldovei” principele cărturar dă lista familiilor boierești din țară. Sunt consemnate numele a 77 familii boierești. În această lucrare a fost prezentată harta Moldovei, aceasta fiind prima hartă reală a țării, conținând detalii geografice, precum și informații administrative. Cartea „Descrierea Moldovei” a fost tradusă pentru întâia oară în limba germană de J. Redslob, abia în 1769-1770 (cu titlul Beschreibung der Moldau) și publicată de către Anton Friedrich Büsching, iar în românește în anul 1825, sub titlul «Scrisoarea Moldovei», la Mănăstirea Neamț. Manuscrisul original al lucrării se află la Bibliothèque Nationale din Paris. Cu această operă, Dimitrie Cantemir trece în cea de a treia perioadă a activității sale de scriitor, o perioadă desfășurată în timpul șederii sale în Rusia și care se caracterizează prin tratarea temei științifice. Este o perioadă total diferită pentru viziunea sa de scriitor, lăsând în urmă operele de natură mistică și literar-istorică. Opera a fost realizată în întregime în Rusia și are ca și scop principal proiectarea Moldovei pe scena lumii învățate din Europa. Ea oferă informații geografice, imagini vizuale și detalii ale vieții poporului, precum și informații din spectrul politic, economic al Moldovei, toate acestea compunând o primă scriere științifică a unui român. Se consideră ca această lucrare a fost redactată în paralel cu o altă mare lucrare a sa, respectiv cu „Istoria Imperiului Otoman”. Pe parcursul scrierii sale Dimitrie Cantemir a folosit izvoare moldovene, precum letopisețele lui Grigore Ureche, scrierile lui Miron Costin și a lui Nicolae Costin. Cu toate că folosește documente interne, Cantemir nu se limitează doar la acestea, ci consultă și scrierile autorilor antici, de exemplu îl citează pe Ptolemeu, pe Strabo, Eutropiu, Ammian Marcelin.
La 11 iulie 1797 a murit Ienăchiță Văcărescu, poet, istoric român. Ienăchiță Văcărescu (1740-1797) este descendent dintr-o veche familie boiereascăi, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, „Istorie a prea puternicilor împărați otomani”, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.
La 11 iulie 1888, pe Piaţa Sfânta Sofia din Kiev, în cadrul marcării a 900 de ani de la creştinarea Rusiei Kievene a fost inaugurat monumentul lui Bogdan Hmelniţki.
La 11 iulie 1917 a început Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie – 19 iulie/1 august), în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu, a obținut o strălucită victorie asupra trupelor germano-austro-ungare. Bătălia de la Mărăşti a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a renunțat între timp.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com