La 11 iunie 1184 î.e.n., în timpul Războiului troian, potrivit calculelor lui Eratostene, Troia este arsă. Eratostene din Cyrene (circa 276 — circa 195 î.e.n.) a fost un matematician, poet, atlet, geograf şi astronom antic grec, care a aparținut școlii din Alexandria. A fost membru al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. Eratostene a fost apreciat de Arhimede pentru activitatea sa. O parte din viață a petrecut-o la Atena. La 40 de ani, a fost invitat de regele Ptolemeu al III-lea al Egiptului ca dascăl pentru fiul său și moștenitorul tronului. Astfel, Eratostene a rămas la conducerea Bibliotecii din Alexandria,post pe care l-a deținut până la sfârșitul vieții dimpreună cu cel de astronom al curții regale. A murit sărac și orb. A făcut o serie de descoperiri și invenții. A fost primul grec care a calculat circumferința și înclinarea axei Pământului, ambele cu o acuratețe remarcabilă. Este posibil ca el să fi fost primul care a calculat distanța Pământului față de Soare. A creat o hartă a lumii bazată pe cunoștințele vremii. A fost inițiatorul cronologiei științifice, instituind sistemul de stabilire a datelor evenimentelor față de data cuceririi Troiei.
La 11 iunie 1780 a apărut, în limba latină, prima gramatică a limbii române – „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai. Samuil Micu (1745-1806) a fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român. Gheorghe Şincai (1754-1816) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român. Ambii au reprezentat Școala Ardeleană.
La 11 iunie 1819 s-a născut Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor și revoluționar român. Nicolae Bălcescu ( 1819-1852), alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. A înființat împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia revoluţionara secretă „Frăţia”. Prin capodopera sa „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, Nicolae Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.
La 11 iunie 1842 a văzut lumina tiparului poemul „Suflete moarte” de Nicolai Gogol, capodoperă a literaturii universale. Însuşi autorul, scriitorul rus de origine ucraineană, Nicolai Gogol, şi-a numit creaţia poem. În română romanul (poemul) „Suflete moarte” de Nicolai Gogol a fost tradus de un colectiv format din Tudor Arghezi, Ionel Ţăranu, Iancu Linde şi Rostilav Donici, traducere reluată în numeroase ediţii. O traducere recentă a fost realizată de Emil Iordache.
La 11 iunie 1925, au fost alese membre onorifice ale Academiei Române scriitoarele Elena Văcărescu și Anne de Noailles, primele femei în acest înalt for științific român. Elena Văcărescu s-a născut la București, la 3 octombrie 1864, în familia diplomatului Ioan Văcărescu. Primește o educație aleasă. Elena Văcărescu a urmat cursurile Universităţii de la Sorbona, primind îndrumări de la dascăli şi poeţi francezi de prestigiu. În anul 1886 ea a publicat la Paris primul volum de versuri „Chants d’Aurore”, care a fost întâmpinat prin cronici favorabile ale criticii şi a fost recompensat cu un premiu special al Academiei Franceze. În anul 1889 publică „Rapsodul Dâmboviţei”, o culegere de cântece populare, apărută mai întâi în limba germană şi tradusă chiar de regină, apoi publicată în franceză, engleză şi italiană. Este momentul în care compoziţiile sale dezvăluie o personalitate artistică rafinată, aplecată către momentele marcante ale existenţei ţăranului român. Elena Văcărescu s-a stins din viață la 17 februarie 1947, la Paris, unde a și fost înmormântată. În anul 1959 rămăşiţele ei pământeşti au fost aduse din Franţa şi înhumate la Cimitirul Bellu din București, alături de cele ale iluştrilor săi strămoşi din familia Văcăreștilor. Ea a lăsat drept moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii familiei.
Anna de Noailles (numele de fată Ana Elisabeta Brâncoveanu) s-a născut la 15 noiembrie 1876 la Paris. A fost o scriitoare și o poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar în 1901 a publicat un volum antologic – „Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Academii a Limbii și Literaturii Franceze. Academia Franceză i-a acordat marele premiu pentru literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Sociologul român, Dumitru Drăghicescu, a apreciat-o astfel: „Mentalitatea contesei este cu totul franceză. Ea a respirat din plin atmosfera intelectuală și artistică a Parisului. Educația ei literară s-a făcut în acel cerc de intelectuali care se inspiră cel puțin în aceeași măsură de emoțiile cerebrale ca și din viața fizică concretă, de emoțiile simțurilor…Marele secret pe care îl posedă doamna de Noailles, secret care este atât de rar, este de a surprinde și mira cititorul prin combinații de cuvinte cu totul neașteptate, dar care nu sunt deloc bizare. Acesta este puternicul talent, secretul doamnei de Noailles”. La insistențele lui Nicolae Iorga, Anna de Noailles devine membru de onoare al Academiei Române. Poeta s-a stins din viață în anul 1933, la Paris.
La 11 iunie 2018 a decedat la Courbevoie, Franța, la vârsta de 95 de celebra interpretă la acordeon, pianistă și compozitoare Yvette Horner, supranumită „regina balurilor populare”. Yvette Hornère, cunoscută sub numele de Yvette Horner, s-a născut pe 22 septembrie 1922 în orașul Tarbes din Franța. După ce a câștigat Cupa Mondială de Acordeon în 1948, a câștigat Marele Premiu pentru Recordul Academiei Charles-Cros în 1950 pentru albumul „Le Jardin secret de Yvette Horner”, un recital de lucrări clasice. Pe parcursul carierei sale, care a durat șaptezeci de ani, Yvette Horner a susținut mai mult de două mii de concerte și a produs o sută cincizeci de discuri, vânzările cumulate ale acestora însumând treizeci de milioane de exemplare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com