La 11 noiembrie 1883 s-a născut la Talmaza, județul Tighina, în Basarabia ocupata de Imperiul Rus, istoricul român Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române. Prieten cu poetul Alexe Mateevici, autorul tulburătoarei poezii „Limba noastră”, Ștefan Ciobanu a activat ca profesor, a fost unul dintre fruntașii luptei pentru Unirea Basarabiei cu România. A fost ales în Sfatul Țării din Republica Democratica Moldovenească, apoi în comitetul director al acestui parlament al Basarabiei, unde, datorită pregătirii sale, a fost numit șef al resortului învățământ. A fost preocupat de fenomenul literaturii române vechi şi a fost un susţinător al introducerii limbii române în şcolile basarabene. A cercetat demografia Basarabiei şi a fost vicepreşedinte al Academiei Romane între 1944-1948. Ca ministru al Cultelor și Artelor în guvernul lui Gheorghe Tătărescu (11 mai-3 iulie 1940), Ștefan Ciobanu a fost chemat să participe la cele două consilii de Coroană din 27 iunie 1940, convocate de urgență în urma notelor ultimative adresate României de URSS. prin care se cerea cedarea necondiționată a Basarabiei și Bucovinei de nord. Întrebat ce atitudine să adopte România în situația dată, Ștefan Ciobanu s-a pronunțat pentru neacceptarea ultimatumului și mobilizarea oștirii în vederea rezistenței armate în apărarea fruntariilor țării. Va părăsi guvernul la 3 iulie 1940, revenind la Catedra de istoria literaturii române vechi de la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. Se va pensiona în 1949, subminat de o boală neiertătoare. A decedat la 28 februarie 1950.
La 11 noiembrie 1888 s-a născut Fedir Tereşcenko, constructor ucrainean de avioane. Fedir Tereşcenko (1888-1950) a fost fiul lui Fedor Tereşcenko, vestit întreprinzător şi mecenat ucrainean. A însuşit construirea avioanelor în cercul de construcţie a avioanelor din Kiev. În anul 1909 Fedir Tereşcenko creează un atelier de construire a avioanelor la conacul său din Cervone de lângă Berdicev. În anul 1910 Fedir Tereşcenko pleacă în Franţa, unde învaţă să zboare cu aeroplanele şi la întoarcere susţine examenul pentru obţinerea calificativului de pilot-aviator. La expoziţia de comerţ, industrie şi agricultură din 1913 de la Kiev el prezintă modelul de avion „Tereşcenko-5”. În anul 1916 construieşte un nou model de avion „Tereşcenko-7”, produs în atelierul Institutului Politehnic din Kiev. În anul 1918 Fedir Tereşcenko a emigrat în Franţa, unde a trăit până în ultima zi a vieţii sale. A decedat la sfârşitul lunii ianuarie 1950.
La 11 noiembrie 1924, la Cernăuţi a avut loc inaugurarea Monumentului Unirii, în prezenţa regelui Ferdinand al României, a reginei Maria, a primului ministru Ionel I.C.Brătianu, a principelui Carol și Principesa Elena, precum și a numeroase personalități politice și ofițeri superiori ai Armatei Române. Monumentul, care a fost amplasat pe esplanada din fața Primăriei din Cernăuți, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare. Acest monument a fost demolat în 1940 de autorităţile sovietice de ocupaţie, refăcut în parte în 1941 de români, dar în 1944 a fost distrus iarăşi de sovietici. Din acest monument se mai păstrează doar un singur fragment, care se află expus la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
La 11 noiembrie 1950 s-a născut la Slobozia, judeţul Ialomiţa, poetul român Mircea Dinescu, dizident anticeauşist şi luptător în Revoluția anticomunistă din 1989. Este autorul cunoscutelor volume de poezie „Moartea citeşte ziarul”, „Rimbaud negustorul”, „La dispoziţia dumneavoastră”. Are 15 volume de poezie apărute în limbi străine. Criticul literar Eugen Simion apreciază că „Poezia sa este tulburătoare prin sinceritatea mesajului, a sentimentului, prin tonul frust cu care pendulează între imprecația activă și elegia sentimentală”. Poetul și criticul Ştefan Augustin Doinaş consideră că „Autenticitatea demersului liric al lui Mircea Dinescu este garantată de capacitatea sa, aș zice genuină, de a evita orice terminologie retorică, abstractă, de a dovedi că — în cazul poeziei — limbajul figurat apare, cu necesitate, ca limbaj prim, ca limbaj prin excelență; e o poezie care nu declară nimic, niciodată; sinceritatea ei rezultă dintr-o imediată descifrare a figurativului: fiecare gest, fiecare imagine traduce o stare de tensiune extremă”.
În ziua de 11 noiembrie a anului 1962 a murit Ion I. Nistor, istoric şi om politic român, membru al Comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi pentru Unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. A fost profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Romane din 1911, director al Bibliotecii Academiei Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com