Anul 1859. În şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Munteniei.
Turcia şi Austria însă tergiversau. Mai mult, Turcia punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre, însă la 26 august 1859 a recunoscut dubla alegere.
Anul 1917. La 11-13 aprilie 1917 s-au desfăşurat lucrările Congresului Învăţătorilor din gubernia Basarabia. La Congres a ţinut o cuvântare înflăcărată profesorul, preotul şi poetul Alexei (Alecu) Mateevici, autorul poeziei „Limba noastră” (actualmente Imn de stat al Republicii Moldova). El a declarat: „Ei bine, dacă aţi luat asupra D-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei adevărate, căci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu se numesc după locurile în care trăiesc, ci-şi zic români. Aşa trebuie să facem şi noi. Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim ca suntem români, strănepoţi de-ai românilor şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor, şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”.
Hotărârile principale ale congresului: de la 1 septembrie 1917 şcolile din satele moldoveneşti sau în majoritate moldoveneşti vor deveni şcoli moldoveneşti; asemenea şcoli se vor deschide şi în oraşe; limba de predare în aceste şcoli va fi limba moldovenească; în scrisul naţional se va folosi alfabetul latin; şcoli pentru moldoveni se vor deschide şi în stânga Nistrului; se vor organiza cursuri pentru pregătirea învăţătorilor; se vor înfiinţa o bibliotecă pedagogică centrală şi mai multe locale. Limba rusă rămâne obiect de predare obligatoriu pentru toţi elevii.
Anul 1930. S-a născut la Târgu Jiu, Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător de film şi om politic român. A dobândit celebritate internaţională atât ca regizor, cu filme ca „Dacii” şi „Mihai Viteazul”, cât şi ca actor, cu rolul comisarului Miclovan. În 1962 Sergiu Nicolaescu a obţinut un succes nemaipomenit în lumea cinematografiei după ce a realizat producţia „Memoria Trandafirului”. Succesul acestui film a fost neaşteptat, el fiind difuzat la Paris, timp de 10 ani. Filmul e o metaforă: durează 7 minute şi este o poveste cu flori ce întruchipează destinele unor oameni, iar cu el Sergiu Nicolaescu a luat Premiul de Excelenţă al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondială. Studiourile „Columbia” din SUA au cumpărat filmul pentru 10.000 de dolari, fapt deosebit în acea perioadă pentru o peliculă dintr-un stat comunist. Serg,iu Nicolaescu a decedat la 3 ianuarie 2013.
Anul 1943. Au apărut primele comunicări germane despre tragedia de la Katyn, unde în primăvara anului 1940 au fost împuşcaţi circa 15 mii de prizonieri de război polonezi şi 7 mii de persoane civile. Sunt datele părţii poloneze. După cum se ştie, la 5 martie 1940 Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din toată Uniunea a aprobat decizia secretă privind împuşcarea a 14.700 de ofiţeri polonezi şi persoane civile, aflaţi în lagărele sovietice pentru prizonierii de război, precum şi a 11 mii de polonezi arestaţi şi ţinuţi în închisorile din regiunile apusene ale Ucrainei şi Belarusului. În decursul unei perioade îndelungate de timp Uniunea Sovietică a refuzat să-şi recunoască vina în tragedia de la Katyn, învinuind trupele de ocupaţie germane. Numai în 1990, conducătorul de atunci al URSS, Mihail Gorbaciov, a recunoscut public acest lucru şi a transmis Poloniei documentele din fondurile secrete, care atestă că liderul sovietic Stalin personal a dat ordin să fie exterminaţi ofiţerii polonezi. În această zi în Polonia sunt comemorate victimele tragediei de la Katyn.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com