Anul 1895. Împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph I, i-a graţiat pe memorandiştii români din Transilvania, sub presiunea opiniei publice româneşti şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României. Petiţia fusese aprobată la 25 martie 1892 de liderii Partidului Naţional Român şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi a tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători. La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a primit delegaţia şi deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, l-a trimis autorităţilor maghiare. Memorandumul făcea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea naţiunilor, legea electorală, legile şcolare, legea presei etc.), evidenţiind faptul că românii erau discriminaţi, neavând nici un drept politic. Documentul contesta şi modul în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seamă şi dorinţele românilor majoritari în Transilvania. De asemenea, combătea declararea statului maghiar ca „stat naţional”, în care elementul maghiar minoritar deţinea puterea, în timp ce românii erau supuşi unui proces de maghiarizare şi discriminare. Situația românilor a ajuns să fie remarcată și de personalități politice ale vremii din alte țări. Autorităţile maghiare au deschis acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi a altor fruntaşi ai românilor ardeleni, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar. Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare. Cu acest prilej, Ioan Rațiu, unul din liderii memorandiştilor, a rostit celebra frază:„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”. În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph, ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I al României pe lângă Curtea de la Viena.
Anul 1909. A decedat Nicolae Hurmuzachi, om politic român, membru de onoare al Academiei Române.
Anul 1927. S-a născut la Chişinău, Angela Moldovan, cunoscută cântăreaţă de muzică populară româneasca. Angela Moldovan (1927-2013) a fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, și cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precum „Mi-am făcut bundiță nouă”, „Fata neichii”, „Sârba de la Deleni”, „Ia mai zi-i măi fluieraș”, „Merge satul la cules”, „Dorul mă cată pe-acasă”.
Anul 1991. Prin dispoziţia Preşedintelui Radei Supreme a Ucrainei a fost reluată activitatea Universităţii „Academia Movileană din Kiev”, iar deschiderea ei oficială a avut loc la 24 august 1992. Universitatea „Academia Movileană din Kiev” a devenit un simbol al renaşterii Ucrainei. La baza acestei instituţii de învăţământ a stat şcoala Frăţiei din Kiev, fondată la 15 octombrie 1615. În anul 1632 eminentul mitropolit al Kievului, Petru Movilă, a comasat Şcoala Frăţiei cu cea de la Lavra Pecerska şi a format un colegiu, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai vestite instituţii de învăţământ din Estul ortodox. După moartea lui Petru Movilă, Colegiul din Kiev a obţinut statutul de Academie. În 1817 ea a fost transformată în Academie Teologică şi închisă odată cu instaurarea puterii sovietice.
Anul 2000. Au început, la Târgu Jiu, lucrările de restaurare la „Coloana Infinitului”, opera a marelui sculptor român Constantin Brâncuşi”. Coloana Infinitului este o parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinitului, Poarta sărutului și Masa tăcerii, concepute și executate de Brâncuşi.
În a treia duminică a lunii septembrie, în Ucraina este marcată Ziua lucrătorului silvic.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com