La 2 august 1812, țarul Rusiei, Alexandru I, promulgă Legea privind „Înființarea administrației provizorii în regiunea Basarabia”, prin care acorda Basarabiei (de facto Moldovei Transprutiene) un regim autonom în cadrul Imperiului Rus. Exact la această dată, dar cu 128 de ani mai târziu, la 2 august 1940 „tătuca popoarelor”, Iosif Stalin, a semnat decretul privind crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (fosta regiune Basarabia a Imperiului Rus în concepția deregătorilor de la Kremlin, teritoriu „eliberat” de Armata Roșie la 28 iulie 1940). Tot atunci au fost create regiunile Cernăuți și Ismail, care au intrat în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Provincia nou creată și încorporată în imperiu avea în frunte un guvernator de origine românească (boierul Scarlat Sturdza), limba română fiind folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei țariste. Conform legii din 2 august 1812, toate problemele administraţiei interne a Basarabiei stăteau în grija guvernatorului civil, iar ispravnicii judeţeni puteau fi numai români care au jurat credinţă Rusiei, nu şi colonişti.
După cum menționează istoricii, anexând Basarabia, țarul Alexandru I a încercat în administraţia ei principiile ieşite din condiţiunile istorice ale ţării. Guvernul provizoriu al provinciei a fost obligat să lase Basarabiei legile ei. Regulamentul din 1812 le dădea basarabenilor o largă parte în administraţie. Guvernatorul nu era decât preşedintele unor instituţii în care elementele locale predominau. Autorităţile ruseşti îndrumau administraţia, nu se amestecau însă în detalii şi în modul de aplicare. Însă această orânduială a fost menținută în decursul unei scurte perioade de timp, ca apoi să înceapă rusificarea Basarabiei.
La 2 august 1940 a fost creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească pentru a fi primită, împreună cu cele trei republici baltice, „eliberate” și ele, în marea familie a republicilor unionale. Stalin a semnat un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de creare a acestei așa zise „republici unionale”, constituită prin ruperea unor teritorii din vechea Basarabie fără județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă, plus o parte a RASS Moldovenești (teritoriul actual al Transnistriei). Este începutul unui șir nesfârșit de umilințe și atrocități la care sunt supuși românii basarabeni de către ocupanții comuniști ruși. Se repetă istoria din 1812.
În propaganda şi istoriografia sovietică data de 2 august 1940 era considerată una dintre cele mai măreţe sărbători, pe lângă 12 octombrie 1924, ziua creării RASSM, pe care trebuiau să le marcheze cu mare fast moldovenii ascultători de „fratele mai mare”. Hotărârea a fost votată la sesiunea Sovietului Suprem al URSS, la care a fost invitată și delegația de la Chișinău. Delegaţia din partea Basarabiei şi a RASSM a fost selectată după maniera bolșevică: numai 7 dintre cei 32 de delegaţi „ai poporului moldovenesc” la sesiunea a 7-a a Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 erau moldoveni/români, restul fiind ruşi, ucraineni, evrei, precum și un etnic maghiar.
În actuala Republică Moldova evenimentul de la 2 august 1940 este apreciat în mod diferit, contradictoriu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com