Anul 1440. A început domnia voievodului Alexandru cel Bun în Moldova. Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I, a fost domnul Moldovei între anii 1400 – 1432, succedându-l la tron lui Iuga Ologul, care fusese îndepărtat de către Mircea cel Bătrân. Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașele Iași, Cernăuţi. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. Lunga sa domnie – de 32 de ani – a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello, a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415. Făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunării, mai precis de cetățile Chilia și Cetatea Albă.
Anul 1829. Cyrill Demian primeşte la Viena brevetul pentru inventarea acordeonului.
Anul 1918. Patriarhul Tihon al Moscovei şi Întregii Rusii a expediat mitropolitului Pimen al Moldovei actul renunţării la Basarabia.
Anul 1922. Nicolae Donici (1874-1956) devine membru de onoare al Academiei Române. A fost un astronom român originar din Basarabia şi strănepot al fabulistului Alexandru Donici.
Nicolae Donici fost ales membru al Societăţii Astronomice din Rusia din 1904 până în 1917, membru al Uniunii internaţionale pentru studiul Soarelui, al Uniunii Internaţionale Astronomice (din 1922), al societăţilor astronomice din Germania şi Franţa. A fost membru al Comitetului astronomic român, doctor honoris causa a Universităţii din Coimbra, Portugalia, şi autor a cel puţin 77 de publicaţii ştiinţifice. Din 1944 a locuit în Franţa, unde timp de 10 ani a lucrat la Observatorul astronomic. După toate probabilităţile, s-a stins din viaţă la Nisa, într-un azil de bătrâni, în anul 1956. Nicolae Donici a fost exclus de autorităţile comuniste din Academia Română în 1948, fiind reprimit post-mortem în 1990.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com