La finele lunii aprilie 1941, în mâinile călăilor bolşevici vor intra martirii din ţinut, care, după părerea autorităţilor staliniste, „au condus acţiunile antisovietice, teroriste” de la Fântâna Albă. Astfel, în ziua de 28 aprilie este arestat de către reprezentanţii Secţiei Raionale Hliboca a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS românul Constantin al lui Nicolae Holunga, născut în 1914, în localitatea Carapciu, poseda studii medii incomplete, ţăran, fiind acuzat de faptul că a fost „organizatorul violării înarmate a frontierei” în ziua de 1 aprilie, în timpul masacrului sângeros de la Varniţa. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi imperiul sovietic, va fi transferat în Siberia, unde dispare fără urmă.
Tot în aceeaşi zi va fi încătuşat ţăranul Nicolae al lui Tănase Plămadă, născut în 1919, în oraşul Vicovu de Sus, astăzi judeţul Suceava al României, poseda studii primare. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în comuna Pătrăuţii de Jos, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice. Pe data de 3 octombrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de detenţie „pentru intenţia de a-şi trăda patria”. Moare în ziua de 11 iunie 1943, într-un lagăr comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă.
A doua zi este ferecat în lanţuri de către reprezentanţii regimului bolşevic totalitar Constantin al lui Ion Bojescu, născut în 1896, în satul Carapciu, poseda studii primare, ţăran. Acuzat de „trădare de patrie”, va fi dus în Siberia, unde închide ochii pentru totdeauna pe data de 8 septembrie 1942, în lagărul blestemat din regiunea Sverdlovsk.
În aceeaşi zi este aruncat în beciurile închisorii cernăuţene Ion al lui Ilie Musteaţă, născut în 1896, tot în localitatea Carapciu din Bucovina istorică, ţăran, cu studii superioare. Odată cu începerea operaţiunilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică, românul apucă drumul Gulagului bolşevic, fiindcă „a trădat patria socialistă”.
Datorită cercetărilor întreprinse s-a descoperit că pe data de 1 aprilie 1941, reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS l-au arestat pe pădurarul Grigore al lui Gheorghe Suruceanu, născut în 1914, în satul Proboteşti din Ţinutul Herţei. Conform deciziei din 14 noiembrie 1942 a Comisiei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, martirul va fi condamnat la 10 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru participare la acţiunea teroristă”.
La evenimentele tragice de la Lunca şi Fântâna Albă, după cum confirmă documentele de arhivă, au participat băştinaşi din toate colţurile ţinutului mioritic. La aceste grandioase manifestări antisovietice s-au încadrat oameni de diferite profesii, vârste şi origini, fiindcă pentru toţi dictatura stalinistă, instaurată pe pitoreştile meleaguri, binecuvântate de Atotputernicul, a însemnat teroare bolşevică. Băştinaşii plaiurilor voievodale au fost lipsiţi de libertate, fiind duşi cu miile în Gulagul sovietic pentru a fi nimiciţi. Nu există în ţinutul de la poale de Carpaţi, scăldat de apele istorice ale Prutului, Nistrului şi Ceremuşului, „familie din care n-a murit cineva, n-a fost arestat, exilat sau rănit cu tot felul de înjosiri în războiul”, purtat împotriva băştinaşilor de acei, care declarau sus şi tare că au adus „libertate” pe acest pământ strămoşesc. Războiul, care a durat decenii în şir, a secerat sute de mii de vieţi nevinovate. Născuţi într-un mediu de legendă, cu dorul de libertate permanent aprins în piept, urmaşii mândrilor răzeşi s-au pornit, în iarna şi primăvara anului 1941, în căutarea libertăţii. Pentru ea şi-au dat viaţa, trecând în eternitatea memoriei, fiindcă „sângele martirilor este sămânţa bisericii”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com