La 26 martie 1483 s-a născut pictorul şi arhitectul italian, Rafael Santi. Rafael Santi (1483-1520) este unul dintre titanii Înaltei Renaşteri, creatorul capodoperelor din ciclul „Madona”. A fost cu treizeci de ani mai tânăr decât Leonardo da Vinci, dar a murit în aceiaşi perioadă de timp, trăind numai treizeci şi şapte de ani. În scurta sa viaţă pământească Rafael a reuşit să-şi realizeze toate planurile. Dintre cei trei corifei ai Înaltei Renaşteri italiene, Rafael mult timp a fost cel mai onorat – academiile de arte din întreaga lume îl considerau drept idol al lor.
În ziua de 26 martie a anului 1827 a decedat compozitorul clasic german Ludwig van Beethoven. Ludwig van Beethoven (1770-1827) a fost recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi romantică ale muzicii.
26 martie 1863, la Iași, a luat ființă Societatea „Junimea”. „Junimea” a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Gheorghe Racoviță, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu. Cu această ocazie Titu Maiorescu îi scrie surorii sale: „… Am izbutit, în fine, să adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Iași: Rosetti, Carp, Pogor, acum și Negruzzi …; alcătuim o societate bazată pe principii de încetățenit”. Ei își încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiștii, când vorbeau despre acest subiect, spuneau: „Originea „Junimii” se pierde în negura timpului“.
26 martie 1886 Ion Suruceanu, primul arheolog din Basarabia ţaristă, devine membru titular al Societăţii Arheologice din Rusia. Tot în acest an el este ales membru titular al Societăţii de Istorie şi Antichităţi din Odesa. Ion Casian Suruceanu (1851-1897) a fost un arheolog și istoric basarabean, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române. A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia, îndeosebi cele ale cetății Tyras şi a publicat nenumărate articole în limbile rusă, română și franceză (era ginerele arheologului amator, francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor). A întemeiat la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”), din păcate jefuit în 1917 de trupele bolşevizate aflate în debandadă în momentul Revoluției ruse. Printre lucrările sale mai cunoscute sunt „Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a „Coastei de azur”, menționată de Constantin Porfirogenetul”, și „Inscripții grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894”, publicate respectiv la Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894.
La 26 martie 1894, la Cernăuți s-a născut cântăreața de operă, soprana română, Viorica Ursuleac. Viorica Ursuleac a fost fiica lui Mihai Ursuleac (1863-1928), arhidiacon ortodox din Cernăuți. Și-a făcut studiile la Viena, debutând pe scenă din Zagreb în anul 1922. Soprana Viorica Ursuleac a apărut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), Opera din Frankfurt (1926-1930), Berlin Staatsoper (1935-1937) și Opera din München (1937-1944). S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt, în timpul șederii ei acolo.
Glasul tulburător al Vioricăi Ursuleac îl fascinase pe compozitorul Richard Strauss, care îi oferise rolurile principale în patru dintre premierele operelor lui: „Arabella” (1933), „Friedenstag” (care i-a fost dedicată ei şi soţului ei, dirijorul austriac Clemens Krauss, în 1938), „Capriccio” (1942) şi „Die Liebe der Danae” (1944). Viorica Ursuleac a cântat pe mai toate scenele mari ale Europei.
Excelentă actriţă cu o voce de aur, Viorica Ursuleac înseamnă, ca şi muzicianul total al Europei, Roman Vlad (şi el – cernăuţean), o glorie europeană a Bucovinei.
După spectacolul de adio, susţinut în 1953 la Wiesbaden, Viorica Ursuleac este numită profesoară la „Salzburg Mozarteum”, unde a activat până în 1964. Renumita soprană a murit la vârsta de 91 de ani, în satul Ehrwald de lângă Tirol, unde s-a stabilit încă înainte de 1954, anul morții soțului ei, Clemens Krauss.
Despre Viorica Ursuleac s-au scris cărţi în limbi europene, iar înregistrările cu ariile pe care le-a interpretat ea au intrat de mult în patrimoniul sacru al Europei. La Cernăuți, în casa unde s-a născut și și-a petrecut copilăria vestita cântăreață de operă (situată pe actuala stradă Șevcenko), a fost instalată o placă comemorativă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com