La 27 mai 1600, cu 420 de ani în urmă, domnul Mihai Viteazul realizează prima unire politică a celor trei principate româneşti.
Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti, a deschis în istoria poporului român o nouă epocă, care va avea drept scop unirea celor trei principate române. Acesta a venit la tronul Ţării Româneşti într-o situaţie de cumpănă, într-o conjunctură internaţională complexă, când presiuni externe şi dificultăţi politice şi economice interne amenințau durabilitatea statului român. Mihai Viteazul s-a dovedit a fi un bun organizator şi comandant militar, parcurgând între 1588-1593 întreaga ierarhie administrativ-politică a ţării. Domnia sa (1593-1601), prin evenimentele care au avut loc, cunoaşte două perioade distincte, dar strâns legate între ele: lupta de eliberare de sub dominaţia otomană (1594-1598), respectiv unirea politică a celor trei ţări române (1599-1601).
Întru realizarea primului obiectiv Mihai Viteazul a întreprins o serie de acţiuni: a făcut însemnate comenzi de armament în Transilvania, a refăcut atelierele de tunuri şi pulberăriile de la Târgovişte, a crescut dotarea artileristică, a dotat infanteria cu arme de foc portabile, a restructurat instituţiile tradiţionale în consens cu obiectivele politice şi cerinţele militare ale epocii, în fruntea unităţilor sale armate a numit oameni apropiaţi, persoane de nădejde, buni profesionişti, potriviţi locului şi momentului şi, nu în ultimul rând, a ştiut să-şi apropie masele largi populare, fără al căror aport nu şi-ar fi putut atinge obiectivele, cărora le-a dedicat totul, inclusiv viaţa.
A dus o serie de bătălii precum cele de la Călugăreni, Hârşova, Brăila, Putineiu etc. După mai multe încercări de înlăturare a suzeranităţii otomane, Mihai Viteazul a înţeles că acest lucru este posibil numai prin unirea eforturilor celor trei ţări româneşti.
Colaborarea însa s-a destrămat atât în urma instaurării în Moldova a domnului Ieremia Movilă, cât şi în Transilvania a cardinalului polonez Andrei Bathory. Aceştia, încheind pace cu Imperiul Otoman, i-au cerut lui Mihai să plece de la tronul ţării. Însă, răspunsul lui Mihai Viteazul a fost pe măsură: „Până ce nu-mi vor arunca pământ peste ochi, nu voi înceta să lupt cu turcii”.
În curând domnul Ţării Româneşti a pornit o campanie peste munţi a cărei scop era cucerirea Transilvaniei. Bătălia decisivă dintre Mihai Viteazul şi Andrei Bathory a fost la 18-28 octombrie 1599. Victoria s-a dovedit a fi a lui Mihai Viteazul. La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intră în Alba Iulia. La 10 mai a fost cucerit Bacăul, iar la 16 mai 1600 Suceava a fost luată fără luptă, din cauza că apărătorii cetăţii s-au predat.
Astfel, la 27 mai 1600 Mihai Viteazul a fost intitulat într-un hrisov în care scria că el este „Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”.
Realizând unificarea principatelor, Mihai Viteazul a dorit ca acest fapt să dureze cât mai mult. Însă el a domnit cu cele trei ţări doar câteva luni. La începutul lui septembrie 1600 stările privilegiate din Transilvania se răscoală împotriva Domniei Sale. În ajutorul lor a venit oastea imperială şi în urma luptei de la 18 septembrie de la Miraslău, Mihai pierde Ardealul. În acelaşi timp Movileştii recapătă Moldova. În zorii zilei de 9 august 1601 Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul generalului habsburgic Gheorghe Basta.
Faptele marelui domnitor s-au impus ca simbol al luptei pentru unitate, exprimând o aspiraţie fundamentală a poporului român. Vestitul istoric Nicolae Iorga va scrie: „De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată și desăvârşită poezie tragică”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
