La 28 ianuarie, începând din 1966, este marcată Ziua internațională a mobilizării împotriva războiului nuclear.
Arma nucleară a fost folosită în acțiunile militare numai de două ori, în anul 1945, iar în următoarele decenii diplomația internațională și strategia militară a statelor s-au aflat sub influența planurilor elaborate, care prevedeau posibilitatea unui război nuclear. Echivalentul bombei nucleare, aruncate în Hiroshima, era de 13 kilotone, iar rachetele nucleare, apărute la începutul anilor 90, aveau un echivalent de 1540 ori mai mare decât prima bombă nucleară.
A apărut necesitatea prevenirii războiului nuclear, care poate duce la dispariția civilizației umane de pe pământ. În anul 1958 SUA și URSS au introdus moratoriul la testele nucleare în atmosferă. Acest moratoriu a fost încălcat foarte repede – în 1961 de către Uniunea Sovietică și în 1962 de către SUA. De aceea, deja în 1963 Comisia pentru dezarmare a Organizației Națiunilor Unite a semnat Acordul privind interzicerea testelor nucleare în spațiul cosmic, în atmosferă și sub apă. Acordul a fost ratificat de circa 100 de țări-membre ale ONU, în afară de China și Franța. În anul 1968 Comisia ONU a elaborat Acordul privind neproliferarea și neutilizarea armei nucleare. Abia la începutul anilor 90 el a fost semnat de 5 state nucleare, precum și de 181 de state. Nu și-au pus semnătura 13 state, inclusiv India, Israel, Brazilia și Pakistan. Acordul le permite celor cinci state nucleare: Rusia, Marea Britanie, SUA, China și Franța, să dispună de arma nucleară, fără a o aplica. În anul 1995 Acordul a fost prelungit și acționează fără restricții în timp.
În anul 1985 a fost adoptată Declarația de la Delhi, care conține chemarea suspendării cursei înarmării nucleare, reducerea și lichidarea arsenalelor nucleare și eliminarea pericolului izbucnirii unui război nuclear.
Până la destrămarea URSS, Ucraina dispunea de al treilea, după mărime, arsenal nuclear din lume. La 2 iunie 1996 ea s-a dezis de statutul nuclear, este al doilea caz în lume după Republica Sud-Africană.
Însă, cursa înarmării nucleare este departe de a fi intrat în declin, deși unele state se angajaseră după 1990 să distrugă o parte din arsenal. Dimpotrivă, dezvoltarea acestui tip de arme pare să continue, mai ales după ce Coreea de Nord a anunțat că a testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală care poate transporta focoase nucleare.
Această ultimă mișcare a nord-coreenilor îngrijorează comunitatea internațională. Iar noua administrație americană nu a rămas datoare — și-a înăsprit retorica împotriva acestora. Secretarul american al Apărării a avertizat Coreea de Nord că SUA „ar putea lansa un atac”, dacă situația escaladează.
În decembrie 2016, Vladimir Putin a impus șefilor apărării întărirea capacității nucleare, care trebuie să fie un obiectiv-cheie al țării. Donald Trump a răspuns imediat că și SUA își vor extinde în ritm alert capacitățile nucleare.
Aceste vești venite de la principalele puteri nucleare din lume nu sunt îmbucurătoare. Deja în arsenalul mondial există bombe nucleare care însumează o putere de milioane de kilotone.
Pe lângă acestea, mai există 15.000 de focoase nucleare gata de a fi montate pe rachete intercontinentale, majoritatea aparținând Statelor Unite și Rusiei.
Există neoficial încă patru țări care dețin astfel de arme: Pakistan, India, Israel și Coreea de Nord. Aceste țări nu au semnat tratatul și, conform unor surse militare, împreună ar dispune de aproximativ 340 de arme nucleare.
În prezent Rusia și SUA dețin împreună 88 la sută din arsenalul nuclear mondial, însumând o putere de 6.600 de megatone.
În cazul unui atac nuclear, se estimează că o singură bombă B-83, deținută de SUA, ar ucide în primele 24 de ore 1,4 milioane de oameni, alte 3,7 milioane fiind grav rănite.
Cea mai puternică bombă atomică este deținută de Rusia. Dacă aceasta ar fi lansată peste New York, ar fi omorâți 7,6 milioane de oameni și 3,7 milioane ar fi răniți. Alte milioane de persoane ar avea de suferit grav pe o distanță de până la aproape zece kilometri în jurul deflagrației.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com