Anul 1769. A murit Constantin Mavrocordat, domn fanariot al Ţărilor Române. S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol. În Țara Românească a domnit de șase ori și în Moldova de patru ori. În 1735, la un an de la fondarea primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, intemeiază la Iași, Loja Moldova. În urma războiului ruso-turco-austriac (1736-1739), obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Imperiul Otoman, Constantin Mavrocordat este rănit în timpul bătăliei de la Galaţi, la data de 5 noiembrie, cade prizonier și este deţinut de ruşi la Iaşi, unde moare fiind lipsit de îngrijire, de septicemie.
Anul 1888. Apare la Bucureşti foaia literară „Fântâna Blanduziei», condusă de un comitet de redacţie în frunte cu Mihai Eminescu. Ziarul va apărea până pe 12 ianuarie 1890.
Anul 1917. Are loc şedinţa de deschidere a Sfatului Ţării, din fosta Basarabie ţaristă. Sfatul Ţării era organul reprezentativ al populaţiei din fosta Basarabie ţaristă. În cadrul acestei prime ședințe Ion Inculeț a fost ales preşedinte. În decursul existenţei sale Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune a fost convocată prin Înalt Decret Regal, ţinându-şi lucrările între 25-27 noiembrie 1918.
La 4 decembrie creştinii ortodocşi din Ucraina sărbătoresc, pe stil vechi, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (stil vechi – 21 noiembrie). Este o sărbătoare a Luminii, aducătoare de noroc și bucurie. Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Vovidenie, termen care provine din slavonă şi se traduce „ceea ce se face văzută”. În calendarul creștin ortodox se vorbește despre momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de 3 ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim. Sfinții Ioachim și Ana nu puteau avea copii și și-au îndreptat rugăciunile către Dumnezeu, cerându-i să le dăruiască un copil, și au promis că dacă acest lucru se va îndeplini, ei îl vor duce la templu și îl vor închina lui Dumnezeu. Rugându-se la Dumnezeu, dorința lor s-a împlinit, un înger spunându-le că vor avea o fată pe care trebuie să o boteze Maria. Binecuvântați cu un copil, Sfinții Ioachim și Ana s-au ținut de promisiune și când Fecioara Maria a împlinit 3 ani, aceștia au dus-o la templu, unde a rămas până la vârsta de 15 ani. La templu, Maria şi-a petrecut întreaga copilărie, crescând în curăţenie sufletească, rugându-se neîncetat şi citind Scriptura împreună cu alte fecioare, văduve şi preoţi. Fecioara Maria a petrecut astfel, 12 ani, până când acelaşi Arhanghel Gavriil, care l-a anunţat pe Ioachim că va avea un copil care se va umple de Duhul Sfânt, a vestit-o că-L va naşte pe Iisus, Fiul Domnului. Ca să rămână nepătată în fata lumii, Fecioara Maria a părăsit templul şi s-a logodit cu Iosif, martorul fecioriei ei şi al miracolului divin al naşterii pruncului Iisus.
Credința populară spune că de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, ca și de Crăciun, cerurile se deschid, iar oamenii pot înțelege graiul animalelor. Este momentul în care credincioșii se roagă pentru împlinirea celei mai mari dorințe din viața lor.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com