La 5 martie 1616 Biserica catolică a declarat erezii teoriile legate de astronomie ale matematicianului şi prelatului catolic polonez Nicolaus Copernicus. Cartea sa „De revolutionibus orbium coelestium” a fost interzisă de către Biserica Catolică. Nicolaus Copernic (1473-1543), în 1512, înainte de a împlini 40 de ani, scrisese această lucrare, în care este prezentat modelul heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților. Doctrina sa heliocentrică a fost completată și dezvoltată de Johannes Kepler și apoi de Isaac Newton, care i-a dat forma definitivă și explicația fizică. De asemenea, susținători ai lui Copernic precum Thomas Digges și Giordano Bruno ajung la ideea universului nesfârșit. Clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolică.
La 5 martie 1827 a încetat din viaţă Pierre Simon Laplace, astronom, matematician şi fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franţei”. Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (1749-1827) a fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor.
La 5 martie 1889, la Ateneul Român a avut loc primul concert susținut de orchestra Societății Filarmonice Române, astăzi Filarmonica „George Enescu”. Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu. Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”. Sala de concerte a fost terminată în 1889, când s-a ţinut şi primul concert la 5 martie de către Orchestra Filarmonică dirijată de Eduard Wachman.
În ziua de 5 martie 1955 a decedat Hortensia Papadat-Bengescu, o mare prozatoare, romancieră și nuvelistă română din epoca interbelică. Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista „Viața românească”, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin.
Investigația psihologică se adâncește în romanele „Fecioarele despletite”, „Concert din muzică de Bach”, „Drumul ascuns”, „Rădăcini” și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Eugen Lovinescu vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Viziunea lipsită de iluzii, adesea grotescă, a acestei lumi pe care o oferă romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijină pe modalități narative moderne ce adâncesc perspectiva. Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice româneşti.
La 5 martie 2005 a încetat din viaţă într-un hotel din Oklahoma City, dirijorul de origine română Sergiu Comissiona. Sergiu Comissiona (1928-2005) a fost un dirijor şi violonist israelian – american, originar din România. S-a născut în București la 16 iunie 1928 într-o familie de evrei, tatăl său, Jean Lupu Comissiona, era absolvent al Academiei de comerț din Berlin şi proprietarul fabricii de produse chimice „Minerva” de pe șoseaua Vitan, pe care o preluase de la socrii săi, iar mama sa, Jenny, născută Haufrecht, era cântăreață de operă. În 1950 Comissiona devine directorul muzical al Ansamblului de Stat Român, iar cinci ani mai târziu, în 1955, este numit dirijor principal al Operei de Stat din București. În 1954 reprezintă România la concursul internațional de dirijorat din Besançon (Franța). Emigrat în Israel în 1959, a fost numit director muzical al Orchestrei Simfonice din Haifa şi a fondat Orchestra de Cameră din Israel. A condus Orchestra Simfonică din Baltimore între 1969 şi 1984 şi Houston Symphony în cea mai mare parte a anilor ’80, precum şi orchestra simfonică din Vancouver între 1991 şi 2000. În ultimii ani a dirijat, ca invitat, mai multe orchestre din întreaga lume.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com