La 8 februarie 1859, pe atunci zi de duminică, la București a avut loc primirea entuziastă a domnitorului Principatului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, care urma să devină și domnitorul Principatului Valahiei.
La intrare în București Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat cu pâine și sare în prezența a circa 100 mii de oameni.
La Catedrala mitropolitană domnitorul a fost primit de Mitropolitul Nifon al Valahiei, iar după închinare în faţa Sfântului Altar, domnitorul, împreună cu mitropolitul şi tot clerul, a intrat în sala de şedinţe. Aici, în prezenţa deputaţilor şi a poporului, domnitorul a pronunţat, cu mâna pe Sfânta Evanghelie, și în faţa icoanei Preasfintei Treimi următorul jurământ: „Jur în numele Preasfintei Treimi şi în faţa Ţării că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, şi că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei Române. Aşa Dumnezeu şi confraţii mei să-mi fie întru ajutor!».
După depunerea jurământului, Mitropolitul Nifon, în calitatea sa de Preşedinte al Adunării deputaţilor, ţinu un discurs în care accentuă: „… Măria Ta, ca cel chemat de poporul român şi trimis de Providenţă, întinde-i dreapta Ta, ridică-l din căderea sa şi îl condu pe câmpurile cele pline de flori neveștejite; căci numai acolo poate el să-şi redobândească cununa gloriei şi a virtuţii cu care se încununară odată nemuritorii noştri strămoşi; iar Măria Ta să trăieşti ani mulţi ca să laşi mai multe pagini de fapte în istoria dulcii noastre Patrii!”.
Bucuria poporului faţă de alegerea noului domnitor s-a manifestat puternic, el fiind întâmpinat la Bucureşti aproape de întreaga populaţie a capitalei în aclamaţii şi urale, încât Mihail Kogălniceanu spunea că nici suveranii marilor state nu s-au bucurat de astfel de primiri. Atmosfera prilejuita de sosirea domnitorului Cuza la București este descrisă într-o scrisoare trimisă de D. A. Sturdza lui Vasile Alecsandri: „Rezultatul întregii acestei călătorii este că toți românii din cele două Principate se vor lăsa mai curând tăiați în bucăți decât să revină la vechea stare de lucruri. La București, de pilda, el e omul cel mai popular. N-am văzut nici o dată salutându-se un suveran cu mai multă dragoste și serbări publice ca în această primă capitală a României.”
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com