Anul 52 î.e.n. Este considerată data apariţiei oraşului Paris.
Anul 158 e.n. Data ultimei mențiuni epigrafice a Daciei Superior. În 29 iunie 120 este menţionat pentru prima oară un guvernator al Daciei Superior, într-o diplomă militară. Prima menţiune epigrafică a Daciei Inferior este localizată temporal în 129. Provincia Dacia unitară, este împărţită în două unităţi teritorial-administrative, după cum urmează: Transilvania şi Banatul sunt incluse în provincia Dacia Superior, iar Oltenia în Dacia Inferior. Dacia Superior era guvernată în numele împăratului de către un legatus Augusti pro praetore, iar Dacia Inferior avea la conducere un procurator Augusti de rang ecvestru. Singura legiune care rămâne în provincii este legiunea a XIII-a Gemina, ea avându-şi sediul în capitala provinciei Dacia Superior. Dacia Superior îşi avea capitala la Apulum, devenit unul din cele mai puternice oraşe din Dacia romană din cauza controlului zonei aurifere. Dacia Inferior avea stabilit sediul central al aparatului administrativ la Romula. Între anii 132-133 are loc o vizită în Dacia a împăratului Hadrian. De acest eveniment este legată ipotetic cea de-a doua organizare a provinciei Dacia. La data de 2 iulie 133 are loc prima menţiune a noii provincii Dacia Porolissensis. În 8 iulie 158 este datată ultima menţiunea epigrafică cunoscută a Daciei Superior.
Anul 1581. Lucaci, profesor la Școala Mănăstirii Putna, a terminat de copiat textul bilingv (slavon și românesc) al unei Pravile. Acesta este cel mai vechi text juridic românesc datat.
Anul 1709. Petru cel Mare al Rusiei îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei în Bătălia de la Poltava. Bătălia de la Poltava a reprezentat victoria decisivă a țarului Petru I al Rusiei în fața regelui Carol al XII-lea al Suediei într-una dintre cele mai celebre bătălii ale Marelui Război al Nordului. Ea este considerată a fi începutul declinului Suediei ca mare putere europeană, locul ei ca putere dominantă a Europei de Nord fiind luat de Rusia. Această bătălie a marcat și sfârșitul ambițiilor de independență ale ucrainenilor.
Anul 1868. A apărut, la Iaşi, manualul lui Ion Creanga „Metoda nouă de scriere şi citire pentru anul clasei I-a primare». Ea este cunoscută și ca Abecedarul lui Creangă. A fost o lucrare didactică redactată de Ion Creangă, în colaborare cu colegii săi institutori C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu. Lucrarea a avut 23 de ediții succesive până în 1893. În epocă și ulterior după aceea până în perioada interbelică, sistemul a permis existența unor manuale paralele, drept care abecedarul respectiv a circulat concomitent cu alte manuale de acest tip. Încă din primii ani de institutorat, Creangă a început să adune material pentru redactarea unui manual destinat învățării scrierii și citirii. A făcut-o, probabil, la îndemnul lui Maiorescu și mai ales datorită nevoii grabnice de cărți școlare din acea perioadă.
În relatarea lui George Călinescu, Ion Creangă se uni cu alți cinci institutori „spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci copiii învățaseră cum da Dumnezeu și după cum era și dascălul, cărți fiind puține și proaste”. Manualul a avut un deosebit succes, fiind difuzat în întregul Regat și a servit inclusiv ca suport de curs pentru instruirea adulților, în armată.
La 8 iulie în Ucraina este marcată Ziua familiei, sărbătoare iniţiată în 2012. În această zi creştinii ortodocşi îi omagiază, după stil vechi, pe Sfinţii Petru şi Fevronia, consideraţi ocrotitorii familiei şi iubirii. În lume Ziua familiei este sărbătorită la 15 mai, dată stabilită de Adunarea Generală a ONU în 1993. În Ucraina sunt populare sărbătorile de familie Ziua mamei (a doua duminică a lunii mai), Ziua tatălui (a treia duminică a lunii iunie) şi Ziua ocrotirii copiilor (1 iunie).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com