La 8 martie 1848, în locuința din Paris a lui Nicolae Bălcescu are loc o întrunire a revoluționarilor români, în care se decide declanșarea revoluției în ţară și se redactează programul revoluționar. Nicolae Bălcescu a înfiinţat în 1843, împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell, organizaţia secretă „Frăţia”, a călătorit prin toate teritoriile locuite de români: Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franţa şi Italia și studiază istoria. Începând din 1844 editează, alături de August Treboniu Laurian, revista de istorie „Magazin istoric pentru Dacia”. În Franţa s-a implicat în revoluţia din februarie 1848. Inspirat de această revoluție s-a întors la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal. Nicolae Bălcescu a fost arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice.
La 8 martie 1871 a murit publicistul și omul politic Alexandru Hurmuzachi. Alexandru Hurmuzachi (1823-1871) a fost membru fondator al Societății Academice Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina, deputat din partea Bucovinei în Parlamentul austriac. Alexandru Hurmuzachi a fost președinte al Societății literare românești din Bucovina.
La 8 martie 1961 se stinge din viaţă la Bucureşti Grigore Pişculescu – preot ortodox, profesor de teologie, scriitor român cu pseodonimul literar Gala Glaction. Gala Galaction devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).
Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu profesorul Vasile Radu). A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum.
În ziua de 8 martie 1983 președintele american Ronald Reagan numește URSS un Imperiu al Răului. În timpului faimosului discurs de la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al PCUS, Mihail Gorbaciov, dărâmarea „Zidului Berlinului”. A schimbat politica Războiului Rece, escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF, care a micșorat arsenalele nucleare ale ambelor țări. Președinția lui Reagan a avut loc într-o perioadă de declin a Uniunii Sovietice, iar la doar zece luni de la sfârșitul mandatului, Zidul Berlinului a căzut, Germania s-a reunit în următorul an, iar pe 26 decembrie 1991, la aproape trei ani după ce Reagan a părăsit funcția, Uniunea Sovietică s-a dizolvat.
La 8 martie 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a fixat această zi pentru „mea culpa publica” (zi de pocăință). Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (1920-2005) a fost al două sute șaizeci și patrulea papă al Bisericii Catolice şi episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com