Artistul poporului din Ucraina, Ivo Bobul, care ani la rând, prin activitatea sa scenică, demonstrează că a meritat să poarte cel mai înalt titlu onorific pentru un cântăreț, se dedică cu discernământ artei muzicale. Trăiește și activează la Kiev, este și profesor de canto, și compozitor și își menține imaginea de cântăreț. A fost și rămâne o vedetă a estradei ucrainene, unul dintre puținii artiști de origine română din Ucraina, care se bucură de o popularitate atât de mare.
Zilele acestea oficiosul guvernului, „Ureadovyi kurier”, a inserat un interviu cu Ivo Bobul. Artistul poporului declară că se consacră totalmente cântecului, scenei și familiei. El recunoaște că estrada ucraineană trece prim momente grele, când banii sunt la putere și pe scenă apar interpreți cu duiumul, care nu au nici har și nimic comun cu arta adevărată. Acesta este un argument în baza căruia Ivo Bobul face deosebire între cântăreț și interpret. „Pe scenă domină prostul gust, nivelul scăzut al textelor, lexicul necenzurat, lipsesc vocile puternice – bogăția dintotdeauna a poporului ucrainean. Primesc cu durere toate acestea…”, remarcă Ivo Bobul în interviul pentru publicația vizată.
La începutul carierei sale Ivo Bobul a fost cântăreț de muzică clasică, apoi a trecut la cea de estradă. „Mulți îmi proroceau scena de operă, afirmă în interviul citat Ivo Bobul. De exemplu, Dmytro Gnatiuk, fie-i luminoasă amintirea, spunea că eu trebuie să interpretez partituri din opere. La fel și Anatoli Mokrenko. Profesoara mea din Cernăuți, Silvia Onufrieva, căreia îi sunt foarte recunoscător, insista ca să-mi aleg scena de operă. Ea m-a învățat tehnica respirației despre care nu aveam nici închipuire. Dar s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Nici eu nu știu de ce. Mi-a plăcut estrada, și atât…”.
Fiind întrebat dacă des își vizitează meleagurile natale – Bucovina și Cernăuțiul, Ivo Bobul a răspuns: „Foarte rar. Mă întâlnesc cu rudele doar la marile sărbători: de Paști, de Crăciun. Explicația e că o parte din familia mea lucrează peste hotare, deoarece în țară nu și-au putut găsi de lucru. Le este greu să vină din SUA, Italia, Spania…”.
***
Se știe că Ivo Bobul, compozitorul și cântărețul, pune mare preț pe valoarea textului pentru cântec. De aceea el colaborează foarte fructuos cu cei mai populari textieri ucraineni. Unii conaționali de-ai noștri îi reproșează că în repertoriul lui lipsesc cântecele românești ori sunt puține de tot. Însă trebuie să ținem cont de faptul că una din legendele estradei ucrainene, Ivo Bobul, este foarte exigent la alcătuirea repertoriului. El nu poate să cânte orice. De aceea texte românești pentru cântece pot să-i propună doar poeți consacrați. Așa cum s-a întâmplat cu cântecul „Doi părinți la margine de țară” pe versurile de Ilie Tudor Zegrea (printre altele, poetul nostru a învățat în aceeași școală ca și Ivo (Ion) Bobul – la Tereblecea).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com