Presa din Ucraina scrie din ce în ce mai mult despre necesitatea activizării relaţiilor dintre Kiev şi Bucureşti. Acest fapt ar fi fost unul de tot straniu cu vreo trei ani în urmă. Astfel, după destrămarea URSS-ului, relaţiile dintre România şi Ucraina s-au bazat mai mult pe temeri politice, stereotipuri şi viziuni contradictorii, viziunile comune fiind deseori neglijate.
Lider la capitolul promovării unor relaţii româno-ucrainene echilibrate este publicaţia „Dzerkalo tyjnea” (Oglinda săptămânii), care tipăreşte cu o anumită periodicitate articole despre necesitatea „dezgheţării” relaţiilor bilaterale. În ultimul număr publicaţia constată că fostele stereotipuri şi probleme create artificial nu mai sunt atât de importante, situaţia începând să se dezvolte dinamic.
Aici ar trebui să menţionăm că decisivă a fost în acest plan vizita concomitentă la Kiev, în octombrie 2014, a premierilor moldovean şi român – Iurie Leancă şi Victor Ponta. De o mare importanţă a fost şi recenta vizită a ministrului ucrainean de Externe, Pavlo Klimkin, la Bucureşti. Trebuie să recunoaştem faptul că Bucureştiul a condamnat cu fermitate puterea precedentă din Ucraina, care a recurs la represiuni împotriva propriului popor în timpul evenimentelor de la Euromaidan.
Are o mare importanţă, în acest context, nu vizitele, ci reacţia Moscovei. Este limpede că Kremlinul nu doreşte o apropiere politică româno-ucraineană, Moscova respingând în mod tradiţional toate formulele negocierilor din regiunea Mării Negre fără participarea ei nemijlocită. Deci, logic cugetând, ceea ce nu-i place Moscovei este în interesul liderilor de la Kiev şi Bucureşti. Majoritatea articolelor publicate în presa rusă, începând din ianuarie 2014, tinde să dăuneze imaginii Bucureştiului şi să facă imposibile relaţiile de bună vecinătate dintre România şi Ucraina. Din fericire, atacurile informaţionale ruse au suferit eşec şi n-au avut o mare influenţă asupra dinamicii pozitive a relaţiilor bilaterale.
Războiul nedeclarat dintre Ucraina şi Federaţia Rusă a schimbat situaţia geopolitică din estul Europei, deoarece a scos în prim-plan problema securităţii naţionale a României. De menţionat că relaţiile româno-ucrainene nu trebuie analizate fără a lua în calcul interesele şi situaţia din Republica Moldova. Statutul aşa-numitei Republici Moldoveneşti Nistrene în actualul format este la maximum convenabil Moscovei. Transnistria reprezintă o carte de poker tare în mâinile Kremlinului. De aceea, manevrele politice şi diplomatice în acest trilateral nu sunt chiar atât de diverse.
În acelaşi timp, potrivit publicaţiei sus amintite, România poate să se transforme într-un lider regional al UE. În această privinţă România, ca ţară-membră a Uniunii Europene, poate uşura accesul Moldovei şi Ucrainei la fondurile europene, facilitând dezvoltarea relaţiilor economice şi de parteneriat între cele trei ţări. Deci, România ar putea profita de instabilitatea geopolitică actuală pentru a-şi consolida rolul în estul Europei. Este de menţionat că unii experţi politici din Ucraina numesc Republica Moldova „puntea politică” între Kiev şi Bucureşti.
Marin GHERMAN, politolog
Kiev-Bucureşti: relaţii care „se dezgheaţă”