În a doua zi de Paște, conform tradiției încetățenite în „zorii” renașterii noastre naționale de pe aceste meleaguri miooritice, la stejarul din Codrii Cosminului au fost pomeniți arcașii lui Ștefan cel Mare și Sfânt căzuți aici pentru Țară, Limbă și Credință. În multe localități din nordul Bucovinei a doua zi de Paște este ziua pomenirii morților, ziua când lumea iese la cimitir pentru a-și comemora rudele trecute în rândurile celor drepți. De peste 20 de ani români din acest colț de țară vin în inima Codrilor Cosminului, acolo, unde și anul acesta a mai slobozit muguri verzi impunătorul stejar al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. El dăinuie aici de peste 500 de ani, de atunci când viteazul Domn al Moldovei a bătut aici șleahta leșească a lui Ian Albert, care s-a năpustit cu sabie asupra țării. Nimeni nu poate să știe întocmai dacă acest stejar s-a păstrat anume din acea „Dumbravă roșie”, din acei „Codrii Cosminului” despre care scrie Delavrancea în legendele sale sau cronicarii moldavi în Letopisețele Țării Moldovei, dar el rămâne un simbol al dăinuirii în veacuri a neamului pe care l-au apărat atunci, la finele secolului al XV-lea, vitejii arcași ai domniei sale, Ștefan cel Mare și Sfânt, supranumit „atletul lui Hristos”, citim pe site-ul „Pro Bucovina Cernăuți”. â
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com