(Cronică poetică despre Arcadie Suceveanu)
Oastea visătorilor de profesie
Poetul Arcadie Suceveanu afirmă cu dragoste: „Eram o ceată de inşi transparenţi,/ un fel de visători de profesie”. Această frumoasă şi nobilă oaste, înzestrată cu „simţul realităţii”, compusă din talentaţi urmaşi ai vrednicilor răzeşi din toate ţinuturile moldovene, a hotărât, sub îndrumarea nemijlocită a iubitului Profesor, să schimbe ceva în lume, aducând sufletul Patriei istorice în auditoriile universitare. În mijlocul inimoşilor visători se afla şi tânărul Ilie Tudor Zegrea, „Trecut în capul listei de iluzii”. El a apărut în aula universitară, după o călătorie „pe mări de hidrargir”, ţinând în mâini o geantă mare de piele, lucrată cu măiestrie de un meşteşugar iscusit. În interiorul ei se aflau două cărţi de căpătâi. Prima se numea „Istoria literaturii române”, ediţia academică. Cea de a doua purta titlul „Gramatica limbii române moderne”, autor fiind Iorgu Iordan. Ele figurau pe faţa băncii, în care şedea mândrul fiu al localităţii Sinăuţi, apreciat deja în lumea literară a regiunii Cernăuţi şi în cea a RSS Moldoveneşti, în timpul tuturor prelegerilor referitoare la limba şi literatura moldovenească. Acest gest a constituit pentru toţi studenţii din grupul, al cărui curator era scriitorul Vasile Leviţchi, un puternic imbold pentru realizarea nobilelor visuri. Ilie Tudor Zegrea a bătut primul „în geamul zilei” viitoare. Luându-şi concediu academic, a plecat, din nou, ca un pelerin, călăuzit de „raza stelei” sale, să studieze împrejurimile unui fost imperiu nemărginit, dar iniţiativa născută de dânsul, a prins rădăcini adânci în inimile colegilor rămaşi.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com