În anul 1970, la Chişinău a văzut lumina tiparului romanul „La răspântia Boianului” de Viorica Chibac-Cuciureanu, pe atunci pedagog la Şcoala medie din satul său natal Boian. Acest debut editorial cu o lucrare epică al unui autor puţin cunoscut a fost semnalat şi în Moldova, şi în regiunea Cernăuţi, apoi criticii literari n-au mai răsfoit filele romanului despre destinul ţăranului bucovinean la răscruci de epoci, când lumea s-a schimbat după prima conflagraţie mondială. Poate această tăcere a criticii a cauzat şi tăcerea autoarei din Boian – Viorica Chibac-Cuciureanu. Ea continua să comunice cu personajele romanului său (căci a descris viaţa unor consăteni concreţi), dar aşa şi nu s-a hotărât să publice partea a doua a pânzei epice.
În decursul a cincizeci de ani, cartea nu prea mare ca volum şi cu grafie chirilică, probabil, a dispărut de pe rafturile bibliotecilor din localităţile româneşti ale regiunii. „Poate se mai păstrează câteva exemplare prin Boian, în veşmântul nefiresc al limbii române şi al graiului oamenilor din carte (nu pot să-i numesc „personaje”, căci sunt atât de vii, atât de reali…). Ei reapar în faţa nepoţilor şi strănepoţilor cu limba lor veche şi înţeleaptă, cu tezaurul folcloric şi tradiţiile de odinioară”, remarcă publicista Maria Toacă, care a reuşit să reediteze romanul „La răspântia Boianului” de acum în grafie latină, la Editura „Misto” din Cernăuţi în 2020. Şi-au dorit să-l aibă în casele lor, să-l recitească şi mulţi boinceni, care au suportat cheltuielile tipografice, susţinând astfel intenţia nobilă a consătenei lor, Maria Toacă.
Reeditat exact după cincizeci de ani, romanul „La răspântia Boianului”, veritabilă podoabă artistică şi de istorie a neamului (apreciere dată de Maria Toacă), revine în Boian, revine ca şi protagonista lui Alexandra. „Pe fânaţ, dezmorţite de căldura soarelui, brânduşele îşi deschiseseră larg ochii în pragul primăverii. Aşteptând să treacă vreo căruţă, s-o ieie la Boian Alexandra luă cu mâna stângă (dreapta îi era frântă şi nu putea s-o mişte din umăr) şi culese într-un bucheţel cinci brânduşe. Din ochii uscaţi i se prelinse o lacrimă. Capu-i fierbea, sufletul i se aprindea. „Vreau să trăiesc, îşi zise, să văd soarele, iarba şi florile. Viaţă, i-oi da tot ce am mai scump, numai să mă văd ridicată…”.
Dinspre şosea se auziră glasuri. Treceau cu căruţele nişte oameni din Slobozia.
La răspântia Boianului, un soare mare şi roşu se pregătea să răsară”.
Cititorului i se creează impresia că această istorie nu se termină aici. Maria Toacă, lucrând la noua ediţie a romanului, confirmă aceasta: „În familie (se are în vedere familia urmaşilor Vioricăi Chibac-Cuciureanu, căci ea a plecat la cele veşnice în 2006 – n.a.) se păstrează în manuscris partea a doua a romanului „La răspântia Boianului”, care cuprinde frământările dramatice din perioada sovietică şi îşi aşteaptă editorul”. Credem că nu va fi greu de găsit un editor, cu atât mai mult că în Boian sunt atâţia oameni generoşi, care ştiu să aprecieze valorile spirituale ale neamului lor.
Vasile CARLAŞCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com