Arcadie SUCEVEANU
ARHIVELE GOLGOTEI
I
Arhivele Golgotei sunt la un pas de noi,
Vedeţi pereţii roşii, parcă vopsiţi cu sânge?
Acolo rana lumii suspină-n nopţi şi plânge
Şi plâng toţi răstigniţii, treziţi din doi în doi.
Intrarea-i pe din spate. Stau îngeri la subsol
Şi completează-ntruna registrele secrete.
Şi celor de pe cruce mereu li-e frig şi sete,
De la dosare-adie-a trădare şi-a formol.
E mare-nghesuială în sala de morminte,
De la Iisus încoace nu s-au produs schimbări;
Mereu nu ajung cadre la secţia trădări,
Dar îngerii sunt veseli, lucrează înainte.
Iar Arhivarul, zilnic, le răsplăteşte truda
Cu-arginţi de preţ ce poartă efigia lui Iuda.
II
E frig şi plouă, Doamne, în arhive
Şi îngeri roşii, la lumina torţii,
Ne trec, de vii, la fondurile morţii,
Şi cad de sus morminte costelive.
Sufletul nostru-abia se tine-n carne,
Din degete ne picură argilă,
Şi în zadar cerşim un pic de milă
Şi aşteptăm vestirea unei goarne.
Guzgani canonici chiţcăie-n dosare,
Arginţii-n seifuri zumzăie subţire
Ceva despre credinţă şi iubire.
Şi peste tot mizeria dă-n floare.
Iar crucea stă, de veacuri, la intrare
Doar în poziţie de răstignire.
III
În grotele de jos se văd lumini,
Aici se iau amprentele Ideii,
Se spală creieri, umblă fariseii,
Se împletesc de zor cununi de spini.
Sus, în salonul Treizeci de arginţi,
E un conclav de voci grohăitoare
Ce judecă păreri, viziuni, popoare;
Cocoşii cântă ca ieşiţi din minţi.
Mai sus, în for, Pilat, şeful cel mare,
Stă la o masă-ntre bărbaţii spâni
Cu ochi de mort şi boturi lungi de câini,
Şi pune viza de crucificare.
Voi îl vedeţi? E insul scund, ce are
Un fel de tic: se spală des pe mâini.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com