Poem bucovinean
Cu ramuri verzi de busuioc în grai,
Cu zbor de ciocârlie în vioară,
Stă neamul meu pe-acest picior de plai
Și vârsta lui cu doina se măsoară.
Siretul curge-n vremuri legănat
Ca verbul nesfârșit dintr-o baladă,
Ori se frământă-n prund înfierbântat
Când stelele din vaduri prind să-i cadă.
De unde oare, dinspre care veac
Străbate lovitura de secure…
În armă de vrăjmași sau în copac?
Și ne privesc vrăjmași cu ochi de mure…
Se zbate-n pietre drum neostenit
Chemând cărări din munte și câmpie…
Poetul tânăr iarăși a pornit
Cu pașii măsurați de veșnicie?..
Stă neamul meu la poale de Carpați
Precum un codru străjuit de piatră
Cu cerul umed în cununi de brazi
Aproape de tulpină și de vatră…
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
