Simion Gociu
Stăpâna mea
Tu-mi ești stăpâna mea de vis și alinare:
Mă-nchizi ca pe un pustnic în cuvânt,
Gândul îmi îmbraci în tainicu-i veșmânt,
Să ardă în înalturi ca o stea rătăcitoare.
Sau mă închizi în lacrima ce doare
Cu sufletul tăcut în suflet lăcrimând
Și, răbdătoare, mă înveți prin jurământ
Să-nving în suflet regatul de trădare.
Nu sunt nici trist, nici bucurii nu am
Lipsit de mângâierea ta. Și nu rezist –
Prin cântecul uitării mă destram
Durut, încet, târziu. Să nu exist.
În templul veșniciei stând închis
Fruntea mi-o reazem pe ramură de vis…